Tag Archive: vegetal


IMG_7734w

Prima impresie pe care mi-a lăsat-o modesta capelă consacrată aparițiilor Fecioarei Maria la Banneux a fost că mă aflu într-un loc foarte cunoscut. Cu pridvorul ei, cu zidăria din piatră, cu turla zveltă și de o formă atît de simplă, dar, mai ales, prin proporții, capela amintește de locurile frumoase, care încă nu s-au ”prea-mărit”, din munții României. Parcul din Banneux e cît se poate de întins, cu multe capele și biserici, însă nimic nu schimbă senzația că te afli într-un loc dominat de natură și nu de om. Altfel spus, toate sînt în umbra pădurii, și tot ce a construit omul a rămas mult mai jos ca înălțimea brazilor. În 1933, din ianuarie pînă în martie, o copilă dintr-un loc pe atunci aproape lipsit de lume, situat între Liege și Spa, a întîlnit-o pe Fecioara Maria. O însoțea pe copilă în mici plimbări, arătîndu-i locuri pe care copila le știa : un izvor, un loc în care a cerut să i se ridice o capelă…

IMG_7739w

IMG_7743w

”Rugul aprins”, icoană exterioară, peretele capelei ortodoxe de la Banneux.
IMG_7747w

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Mi-a plăcut să întîlnesc ”România” la Banneux.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto, 5 august 2015, Banneux; fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Reclame

600px-Egon_Schiele_027

(Egon Schiele,  Herbstbaum im Wind, u.p., 1912, Muzeul Leopold , Viena, sursa)

Firul tainic al unei corespondențe surprinzătoare între o pînză a lui Schiele și cîteva fotografii ale lui Sinescu mi s-a părut a fi ”atmosfera” bolnăvicioasă sau, altfel spus, paloarea atmosferei. Ambii văd un orizont alb ca fața unui anemic. Ceața secătuiește natura și o aduce la starea de schelet negru, firav, lăsînd o apăsătoare (și nevrotică) senzație că timpul nu-i mai dă nici o șansă de regenerare.

576020_554198207946822_910380664_n

(Foto Ionuț Sinescu, martie 2013)


E una dintre puținele zile strălucitoare la Bruxelles, în sensul luminii dimineții, aurie. Blog-ul îmi amintește că și 11 noiembrie de anul trecut a fost senin… E bun și el la ceva, măcar se poate desprinde o anume statistică meteo, ori pot reciti literatura ”personală”.

(Foto 11.11.2012, o grădină  din Auderghem, Bruxelles)

”Cînd se termină orele”

Țipătul pescărușului smulge din mine

Mirosul roșu-stins al zadei

Mă îmbată cu liniștera trecerii

Prin trunchiul înmiresmat îmi curgeau mîinile colorate

El îmi uitase numele și îmi spunea simplu

Nimeni

Eu mă caut prin venele galbene și îl alint simplu

Copacule

(Foto D. Agachi, 5.11.2011, Secvență din parcul Léopold, Bruxelles)

Cum „ocupaţiunea” mea  „mintală… e la alte prostii!” (superb a spus-o Preda!), îmi rămîne doar răgazul de a căuta cu privirea pe ici pe colo… Din maşină, la semafoare sau la aşa zisul fil, „prind” ceea ce îmi pare expresiv prin Bruxelles. Art nouveau e, înainte de toate, o „impresie” de primăvară, am înţeles asta în aşteptarea anotimpului care să dizolve cenuşiul (inclusiv al cerului) în culoare… Pînă să fie de jur împrejur, primăvara e permanentizată pe case. „Primăvara asta totuşi / Nu-i decît o copie” (Topîrceanu).
Cîteva capturi:

La nr. 13, pe Rue Royale, am văzut poate cea mai sofisticată şi stilată vitrină art nouveau, cu un superb cristal gros, tăiat la margini cum văzusem la oglinzile veneţiene…

Salutări: Elenei, Andrei care a povestit despre experienţa primului concert la Bruxelles (una la care am participat), doamnei X, Ilincăi Bernea, lui Alin (o descoperire recentă), lui Costin (un sensibil), unui gînditor, unui fotograf de biserici, unui surprinzător poet, lui Ioan Usca
(Foto D. Agachi, 9 şi 11.03.2011)