Tag Archive: Tineri


DSCF5293w

În ce privește ”tradițiile”, prefer ceea ce încă mai întîlnesc la ”talpa” satului. Cu timpul însă s-ar putea să regăsim ”vechiul” doar în reconstituiri etnografice. Interpretarea corectă a unui ansamblu care cîntă pe note și dansează după coregrafie e chiar mai conservatoare. Așa mi s-a părut în noaptea de Anul Nou jocul unui grup de tineri din Botoșani. Dacă măștile erau autentice, create în ”maniera” meșterului Gheorghe Țugui din Vorona (dacă nu or fi făcute chiar de el), costumele arătau prea ”teatralizate”, prea scenografice. În dansul cu ”mascați”, figuri șugubeţe şi înspăimîntătoare totodată sînt invocate din tărîmul morţilor, poate spre a se reconcilia cu viii sau, mai degrabă, pentru a-i familiariza cu lumea din care ”moșii” se reîntorc. Rolul măștilor de moși e unul apotropaic, mimînd lumea lor duhurile te recunosc, e un fel de a te adapta la ”mediu” purtînd un ”chip” urît cît mai veridic. Oricît de tineri ar fi dansatorii, pentru a fi credibil jocul începe lent, cu mișcări poticnite de gîrbov obosit. Foarte complex în toată desfăşurarea sa, dansul e o satiră pe înțelesul tuturor. De la mișcări aparent haotice, jocul devine cît se poate de vioi şi moşii prind „viaţă”, sfidînd legile firii şi reîntorcîndu-se, măcar prin ritm, la forţa tinereţii lor.

DSCF5298w

DSCF5303w

DSCF5300w

(Foto Elena Agachi, 31.12.2012)

Reclame

În Ajunul Crăciunului și în zilele sărbătorii ne pregătim să primim. Fericirea primirii vine din iubire… La unii din iubirea de arginți, la unii pentru că așa ”au apucat” și au apucat multe sau mult, unii au fericirea de a nu avea din ce altceva trăi și mulți, cred că mulți încă, nu uită să primească minunea. Copii știu să aducă bucuria și tot ei o împart colindînd.
Dacă sînt primiți, ei vin chiar și atunci cînd redevin copii. Minunea nu poate fi uitată, se cere mereu primită. Darurile sînt dintru început pîrguite, împărțindu-se și înmulțindu-se. La minunea înmulțirii darurilor, toate cîte sînt cîntă Nașterea și Înălțarea. Se înalță stelele cînd se primesc darurile și cîntă mierlele sub stîlpii caselor…

(Foto: Colindele Drama Club și ale altor elevi și absolvenți ai Laurianului, 24.12.2011)

Shame!

Pare-se, civismul dă pe dinafară din laptopuri. Pasul de la „virtualitate la realitate”, unul mare, a fost făcut de ”mișcarea Shame”. Un pas făcut nu pe lună ci la Bruxelles, în după amiaza zilei de 23 ianuarie 2011. Poate fi o zi istorică. Dacă mămăliga e răbdătoare, scoicile și celebrii ”frites” se dedau la manifestaţiuni. Cu totul special în cele întâmplate, e faptul că marșul a fost pus în mișcare prin rețele sociale de pe internet, mai concret se vorbeşte de face book. Inițiatorii sunt 5 studenți la VUB, iar mișcarea lor a scos pe bulevarde 35000 de plimbăreți. Nu motivele importă, țin de patria lor, de îngrijorările lor, de secăturile lor, pe care au dreptul să le sancționeze! Important e că spiritul civic în act repune lumea în ordine (și în „mişcare”) şi că el se folosește de orice mediu care îi poate facilita exprimarea și ieșirea în stradă… Sociologii au o problemă cînd tiparele nu se mai potrivesc, nu se disting tabere, politicieni și sindicate. Si, poate cel mai intersant de observat e faptul că plimbăreții erau de toate vîrstele!
Notă: semnalul meu încearcă să compenseze prea puțin din opacitatea presei din România!

… Sunt doar dominantele decorului, aşa cum l-am perceput, coborând în Place du Sablon din Bruxelles, pe lângă pietrele traforate ale bisericii Notre-Dame des Victoires. Alte detalii ale decorului subiectiv: ploaie molcomă, cernută în răstimpuri, bere şi privitori de toate vârstele. Sunt un ascultător de jazz ocazional şi puţin consecvent, tocmai de aceea cred că am avut norocul celui care nu caută, numai găseşte. Flautul care se auzea avea, pentru mine, ceva din vraja lui Ian Anderson (flautistul autodidact, care a dat muzicii rock noi valenţe prin flautul său)… La un moment al serii au început să bată clopotele bisericii, sonor, amplu, parcă de peste tot. Cum în orice este muzică, jazz-ul se poate contopi cu vântul, cu zgomotul străzii, cu dangătul. În diluviul de clopot care făcea să nu se mai audă nimic altceva, contrabasul a prins un ritm, un ecou al clopotului, apoi toate s-au întrepătruns într-o muzică inspirată, surprinzătoare.

Trupa: Carmelo Muriel Grupo, Carmelo Muriel (s), Nono Garcia (g), splendid!, Piet Verbist (b), Juan Sainz (dr).

Publicul tânăr s-a strâns mai spre scenă la trupa Young Groove Society (8 interpreţi).

(Foto D. Agachi, 29.05.2010)