Tag Archive: stil


Brancusi

Dacă ții să trăiești în simplitatea originară, îți asumi firesc o astfel de condiție… Brâncuși a făcut-o splendid, ca un meșter autentic. Printre altele, și-a cioplit într-un trunchi secular un fel de fotoliu cu perne cît o corabie!
(Brâncuși în atelierul din Paris, 1923; foto găsită pe o pagină de artă, undeva pe facebook)

Lumi diferite… aceeași lume! (Totem și Art Nouveau în Luxemburg.)

În Luxemburg, casele Art Nouveau sînt rare. În centrul orașului (pe lîngă palatul Camerei Deputaților, primărie, catedrală), se află și o superbă casă în stil Art Nouveu (de inspirație belgiană, aș spune) pe cît de bogată în detalii de piatră și de tîmplărie, pe atît de rafinată în proporții. Jocuri florale de muluri îți împrăștie privirea de la un detaliu la altul. Nu a rămas nimic necizelat, totul a fost sub controlul minții arhitectului, în ritmuri și culori de piatră!

”Inorogul” e un cal cu 3 ”elemente” în plus: blazon, corn și barbișon! Unicornul din Luxemburg stă pe un perete Art Nouveau….

(Foto în centrul orașului Luxemburg, 8.06.2014)

Pietriș presărat cu măiestrie în absolut, așa mi-au părut mozaicurile bolților de catedrale, chiar și atunci cînd încercam să-mi imaginez cîtă forță o fi avînd culoarea, răsfoind, demult, albume de artă cu fotografii alb-negru. Toponimul francez al orașului Aachen, Aix-la-Chapelle, relevă dubla legătură dintre cuvîntul «chapelle» și catedrala de astăzi, ca ansamblu eclectic. Cine încearcă să vadă separat volumele atît de diferite ale catedralei, va avea în minte o primă biserică cu totul restrînsă, octogonală, etajată, superba capelă-turn carolingiană. Forma ei atît de aparte e opera unui arhitect armean de origine, Eudes des Metz. Capela palatină a lui Carol cel Mare, construită între anii 790 – 800, trimite, cu planul ei poligonal, la bisericile ”orientului” din care venea arhitectul, vechile biserici armene și georgiene, dar și la ”occidentala” Ravena. Istoria artei vorbește de un stil carolingian, stil de sinteză fină între antic și bizantin, care a dus dincolo de Alpi modelul sublim al bisericii din Bizanțul împînzit de mozaicuri și nebun de strălucire. Un stil uitat, după apariția goticului ca expresie a bisericii triumfale, de care se leagă a doua conotație a toponimului. Forma de navă și, mai ales, vitraliile pînă la cer, relevă influența pe care pariziana Sainte-Chapelle a avut-o în epocă, determinînd ridicarea unei replici tocmai în prelungirea estică a capelei lui Charlemagne. (Despre experiența pe care am trăit-o la Paris am vorbit aici). În interiorul scoarței de piatră a primei capele carolingiene, superb finisată pentru acea vreme, lumina e amplificată și orbitor împrăștiată de mozaicuri. Nu știusem că în Nord mă pot întîlni cu frumusețile visate. Inocența are partea ei bună.

1Blick_von_St._Jakob_auf_den_Aachener_Dom

(Domul din Aachen; fotografii de mozaicuri, 10.08.2013; fotografia de exterior e preluată din wikipedia)

Gările sînt pentru mine o fascinație, poate legată de trecere într-un sens mai larg… Spațialitatea lor uriașă, sonoritatea dramatică, fac din marile gări un spectacol cu final continuu. Cu atît mai mult, atunci cînd un astfel de spațiu prin excelență modern este imaginat de unul dintre marii arhitecți ai lumii, spaniolul Santiago Calatrava. În complexitatea geometrică și mecanică a alcătuirii sale, noua gară din Liège, arhitectura lui Calatrava în genere, este o emblemă a spațiului dilatat. Este o arhitectură a betonului alb, aparent, modelat  în volume complicate și zvelte totodată, a metalului și transparențelor. Frumusețea arhitecturii lui Calatrava nu mai ține de accentul pus pe decorativ, este conținută în însăși ingineria, ingeniozitatea alcătuirii ”scheletului” și în funcționalitatea ireproșabile. Nu neapărat grandoarea ci suplețea îți ridică privirea spre cer. Gara Liège-Guillemins este o operă recentă, a fost inaugurată în 2009. Se spune că arhitectul însuși și-a văzut opera ca o ”catedrală modernă”.

Am fotografiat arhitectura acestui splendid joc de arce în diferite stări de lumină. Cînd e o zi senină însă, umbrele schimbă complet ”compoziția” ca într-un imens caleidoscop.

(Foto D. Agachi, 9, 11 și 14 mai 2012, Detalii din gara Liège-Guillemins)

Minunile, ca și impresiile, sînt simple, de cele mai multe ori. De fapt ele apar ca o simplă reflectare interioară, așa cum am simțit, aflîndu-mă în biserica Sf. Magdalena (Église de la Madeleine) din Paris, căldura acelei sugestii de lumină, de giulgiu gol, transfigurat în lumină, în Duminica Paștilor la catolici (8.04.2012).

Fiind o replică a unui templu antic în toată grandoarea lui, impozanta biserică începută în 1763 reprezintă, în opinia mea, forțarea la limită (limita de la care putem vorbi de pastișă) a stilului arhitectural neoclasic.

(Foto din interior D. Agachi, Învierea, 8.04.2012; foto exterioară de aici)