Tag Archive: Soare


(foto 24.07.2017, Dunkerque; copyright ©Dumitru Agachi)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Nimic nu e ce pare a fi… / volume în cer și pe pămînt…

Sînt sugestii trăite în miriștea care-mi înțepa picioarele în copilărie, în care simțeam arșița în adolescența combinelor argintii ca niște lăcuste… O lume care se schimbă. Dar e mereu aceeași! (Foto, 27 și 28 iulie2015)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Rîurî, rîuri…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Valul…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ecranul…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Îi spun tatei
Bună dimineața
Și închid eternitatea
În ora 6
Pare o piatră grea
În jurul ei rotește nodul
Ce ne-a rămas.

(Foto în Bruges, 28.09.2014. Imagine de la tîrg de brocante; plăci vechi de ceramică de Delft.)

În Parc de Bruxelles (situat în centrul oraşului, în vecinătatea Palatului Regal) s-au adunat, ca o iluzie din alt veac, Théâtres Nomades, (între 19 – 22 august 2010, la a IV-a ediţie a festivalului). Era teatru peste tot, pe 6 scene sau pe oriunde… Organizatorii au anunţat, în programul festivalului, peste 50 de spectacole. Cu gândul la Andra şi Elena am văzut 3 reprezentaţii şi multe secvenţe din altele.

Spectacolul trupei Atelier Nocturne cu Bêtes de foire sur piste de danse: expresivitatea actorilor într-un melanj dinamic numai bun pentru orice fel de loc, chiar şi un mic amfiteatru însorit…

Un spectacol special: Virginie Nati des Etoiles, al trupei Compagnie Karyatides.

Spectacol foarte scurt, foarte ingenios prin jocul demiurgic al naratorului (actor) cu feeria, cu viscolul, cu stele căzătoare. Virginie Nati e cea care (re)povesteşte cu umor (!) subtil istorioara micuţei vânzătoare de chibrituri. Pare o siluetă „uşor supranaturală”, dacă nu ar fi suprarealistă şi cu totul post-modernă, interpretată de Karine Birgé.  Într-o valijoară pe care povestitoarea o deschide sunt şi decorurile şi personajele, miniaturale ca nişte totemuri. Cea care povesteşte le aşează pe un spătar lat de scaun, pe măsură ce singurul episod consemnabil din viaţa (destinul) fetiţei se deșiră. Se nasc din suflarea şi mişcarea povestitoarei şi viscolul şi gerul şi căldura de-o clipă a chibritului şi visul îngheţat al fetiţei. Visul cu un gigantesc brad de Crăciun precede întâlnirea dincolo de timp cu bunica ei, care o ridică pe un covor zburător „pilotat” de mesagerul în negru… O stea ca artificiile din bradul Crăciunului nu cade ci se ridică…

Secvenţe:


(Foto D. Agachi, 21.08.2010)

Nu-mi mai puteam desprinde privirea, dilatată în flama globulară. Pentru o clipă, fixând cercul intens din zarea dimineţii, am dus mâna către nişa de lângă volan, în care păstrez ochelarii de soare, însă am renunţat, deja şoseau se topise în auriul verii pe sfârşite.

108_6145b