Tag Archive: Singuratate


13310331_1148834628491304_4208458027188527669_n
Folon are fundamental dreptate. Tastele sînt pavajul fiecărei zile, într-o teribilă singurătate…

(desen preluat de pe pagina facebook a Fundatiei Folon / Fondation Folon, Bruxelles)

La Marea Nordului nu e de făcut plajă. În schimb, briza rece îmbie la plimbare. Cînd refluxul duce valurile la vreo 250 de m de țărm și apa scade cu vreo 5 m, a sta aproape de unda care abia se întinde limpede pe nisip e maximul exercițiu de evadare, e singurătatea însăși. E și ușor de mers pe nisipul ud, dacă umbli agale nisipul pare ferm, dacă te oprești simți o senzație stranie de scufundare, deși e aproape imperceptibilă… M-am așezat pe o geamandură galbenă, numai bună de scaun pînă la venirea fluxului și am respirat în ritmul bătăilor de valuri, iar gura mi s-a umplut de gustul de sare și nu m-am gîndit la nimic. Între ape și ceruri erau oarecare asemănări.

(Foto D. Agachi, o zi însorită la Ostende, Belgia, 12.07.2012)

Se făcea că mergeam cînd în sus, cînd în jos, pe strada Catedralei
Nu vedeam soarele verziu din vîrful turnului,
Eram încă departe…
Lucește noaptea, e un soare de sticlă
Prin ceață abia dacă mă zăream uneori
În vitrine
Cocoșul cîntînd a treia oară
A fîlfîit din aripi
Lovindu-le peste față cu un nour ud
Măștile își pierduseră dinții mi-am spus
De bucuria revederii mele
Una mă îmbrățișează și-mi pune pe umeri fericirea lor neagră
Căutam de fapt o adresă într-un gang pierdut
Și-mi aminteam doar parfumul pe care mi l-ai scobit în piept…

(Ca o ușurare)
Coborîse roua dimineții peste ivoriul candelabru înflorit

(Foto D. Agachi, Masca(ron) pe o străduță din Liège, 16.05.2012)

Ţara

Nu se auzea nimic în ţara aceea
Nu auzise nimeni
Nici atunci,
Ascultînd actualitatea românească
Pe unde scurte vorbeau mereu
Departe
Într-o altă istorie între paranteze
Ascultînd nu auzeau vîlvătaia rugului aprins
În care un tînăr
Cobora într-un fel de zbor alb…
Cu toţii aşteptam să ne închipuim că am auzit

„Eu nu mai cred în nimic, sau aproape în nimic”
Celălalt nu auzea
Eu nu auzeam
Nu se auzea nimic în ţara aceea…

(Citatul din text: confesiunea lui Octavian Paler într-o emisiune de televiziune; Foto: pictură de Mihai Sârbulescu, Clopot, 2007, ulei şi bitum pe pînză, 60 x 50 cm)

Înserare

Se dedică Elenei

Cineva a pus o bancă exact
Unde îi era locul
Nici nu încerc să înţeleg de ce
A uitat-o acolo,
Belvedere, care e sensul neaflat să te oglindeşti
În singurătatea-i ?
E acolo fără nici o bătaie de aripi
O bancă a tăcerii celei dintîi de unde
Priveam amorf verdele
În faţa ei rînduri, rînduri, mustesc ştevii
De post primăvăratec
Pentru banca aceea am lăsat
Să piară în vînt ultima săgeată…

Ilustraţia: Joan Miró, L’ espoir du navigateur, VI, 1973, Fundació Joan Miró, Barcelona, în expoziţia Joan Miró peintre poète, 03 – 06.2011, Espace Culturel ING, Bruxelles.