Tag Archive: sgrafit


Forma toamnei…

Forma apei (pe canal, Quai des Peniches, Bruxelles)

Forme complicate cu butoni de piatră. (Undeva în Ixelles, Bruxelles)

Forme florale. Și nu-i greu să te gîndești că e doar o usă!

Forme Art Déco în mult alb și fier negru! Fiecare linie e mereu altceva.

Forme baroce de ghirlande și linii de „piatră albastră”. (Rue de Lausanne, Bruxelles, pe lumina din 31 octombrie 2014)

Masca, mascaronul sînt „forme” ale umanului… Nimeni nu scapă de măscări! (Mascaron alb pe Rue de Lausanne, Bruxelles)

(”Forme” din Bruxelles, fotografii în lumina lui octombrie de vară 2014, ziua 31)

7 septembrie 2014. Am intrat în casa Cauchie / ”La maison Cauchie”, una dintre clădirile emblematice Art Nouveau din Bruxelles (am scris mai pe larg aici și aici, cînd i-am admirat doar fațada). Parterul casei, în care se află livingul cu sgrafituri superbe, poate fi vizitat în primul sfîrșit de săptămînă al fiecărei luni și cu ocazia unor evenimente locale, ”ziua fără mașini în Bruxelles” (21 septembrie), de exemplu. Deși casa e în proprietatea unei familii în vîrstă, ”bătrînei” scunzi și simpatici, ei consimt să fie vizitabilă! E un gest respectabil în ce privește ideea de patrimoniu la care ai, cumva, acces. În fond, ce e cu adevărat valoros nu trebuie ascuns cu avariție! E un fel de a împărți bucuria și fascinația artei. Astăzi cei doi vîrstnici se aflau printre vizitatori.


Panou pictat și sgrafit pe fațadă (etajul al doilea), încadrat de elemente decorative din categoria ”japonisme”.


Panou pictat și sgrafit pe fațadă (primul etaj).


Peretele grădinii interioare cu panou pictat și sgrafit la etaj.


Holul scării la etajul întîi, panou pictat și sgrafit Art Nouveau.


Livingul este în întregime pictat. Liniile ample, pictura stilizată și rafinamentul scenelor în ansamblu trimit la arta lui Klimt!

(foto D. A., 7.09.2014; reproducerea fotografiilor nu este permisă!)

Bruxelles…

Casă art nouveau cu sgrafit înflorat printre pietre și metale contorsionate.

Casele au, în prelungirea ușii art nouveau, un vitraliu care să filtreze lumina scării. Unele sînt pur decorative, altele trimit la complicate simboluri suprapuse…

Detaliu de casă cu fațadă somptuoasă din Bruxelles. Oglinda, fascinant obiect…

(foto 16.02.2014)

IMGP2597w

Mi-a rămas impresia că impozanta și, paradoxal, zvelta clădire de pe Avenue Roosevelt 86 din Bruxelles a ”evadat” din înșiruirea urbanistică monotonă. Spațiul din jurul casei îi conferă aspectul de castel modern, iar ”ingredientele” art nouveau sporesc rafinamentul. Clădirea e opera arhitectului Léon Delune (1904). Dacă ideea de zveltețe și ”ritmica” vioaie se ”citesc” de la prima privire, o altă ”vibrație” exotică, pe care un balcanic, să spunem, o poate mai lesne percepe e proporția de ”biserică” a clădirii. Și nu e vorba numai de turnul plasat într-o latură, e în discuție raportul vertical/orizontal al edificiului. Însă accentul care întregește ”povestea” vizuală a casei, dincolo de foarte frumoasele sgrafituri albastre și aurite ale lui Paul Cauchie (restaurate după planurile originale ale acestuia), e sugestia de evadare ”docilă” a vulturului. Dacă arhitectul ar fi tratat sculptura doar ca ”element decorativ”, ar fi plasat-o direct în vîrf, ca simplă ”piesă finală”. Din motive structurale probabil, el a imaginat o colivie albă cu bare groase, pe care (s-)a așezat pasărea. Cum se întîmplă cu păsările (”spiritele” bine) dresate, cușca e mediul lor în care nici măcar nu mai mai trebuie închise. Oricît de larg ar zbura, se reîntorc. Pînă în momentul cînd dorința libertății învinge…

IMGP2905w

IMGP2592w

IMGP2590w

IMGP2599w

IMGP2902w

IMGP2913w

Maison Delune sau Château Feys, Avenue Roosevelt 86, Bruxelles; foto din 30.11. si 6.12.2013

Simbolurile se golesc de sens ori de câte ori devin modă şi sunt multiplicate ca un produs de „larg consum”… Pe la 1911, deja „parfumul” art nouveau începea să devină un simplu deodorant. Un exemplu: în unghiul dintre străzile E. Max şi V. Hugo din Bruxelles, arhitectul O. De Paepe a plasat o clădire relativ impozantă în acea zonă, cu faţadele din cărămidă albă şi galbenă, dând impresia de casă-prăjitură. Stilul e mai degrabă eclectic, poate şi datorită frontonului amplu, care face legătura cu tradiţia locului. La partea de sus a faţadei principale se află un amplu sgrafit (sgraffite) de o policromie dominată totuşi de nuanţe intense de verde… Decorul abundent vegetal înconjură un medalion cu un chip feminin stilizat… Însă compoziţia rămâne doar decorativă, a pierdut cu totul misterul şi forţa de seducţie a femininului acelui fin de siècle din pictura şi afişele epocii şi care izbucniseră, spre exemplu, pe faţadele de la Grand Maison de Blanc

(Foto, D. Agachi)