Tag Archive: Seara


Oricît de lungă și euforică ar fi o vacanță, încep să înțeleg că e pe sfîrșite, așa cum simțeam aceeași mîhnire în copilărie, privindu-i înserările. În ultimile zile din august se face seară dintr-o dată, de parcă mi-ar răpi vreo două ore. Am retrăit iarăși senzația orelor care dispar în roua cu mirosul proaspăt de toamnă încă neajunsă… Lapi alerga!

(Vacanță cu Lapi, Bruxelles, seri de sfîrșit de august)

…sau „tînărul” şi marea! Este incredibil cît de multe stări pot încăpea într-o zi! E cît se poate de comun ceea ce spun, însă, în fond, toate experienţele nu fac decît să „repovestească”. O secvenţă a zilei de ieri s-a petrecut la Marea Nordului, pe ţărmul belgian. Lapi a adulmecat acel alteva necunoscut, mirosul sălciu al mării, de la cîţiva kilometri. Apoi s-a dezlănţuit el pe o mare calmă, în plin flux, pe înserate. Emoţii ancestrale or fi trezit pînă în spicul cozii foşnetul şi mişcarea necunoscută a valurilor, pe o briză aspră, nordică.

(Foto Andra şi D. Agachi, nici eu nu mai ştiu care şi cum a apucat să-i prindă lui Lapi momentele de zbenguială şi de contemplare impusă, la Ostende, 24.04.2011 – prima zi de Paşti)

Urca prin mine legănîndu-se ca o burtă

Enormă de chit

În care mă va înghiţi atunci cînd se va întoarce

Pe dos

Schimbă macazurile vertebrelor fără încetare,

Aşa îl visez, pe Copoul tinereţii, galben,

Un submarin fără periscop, o himeră

„Avem timp. Că n-am ajuns încă la ţiganci”!, nu ne grăbim, zîmbea taxatoarea

Cu el mergeau agăţate ciorchine pe scări, de cît de plin era de rîsete

Printre scaune

Frunzele toamnei din grădina botanică,

Şi dispăreau dintr-o dată, în tramvaiul fără capăt de linie,

Cu tramvaiul credeam că pot trece Styxul pe un pod metalic

Roger Waters ciupea firele întinse de care stateau agăţate vagoanele şi flama se vedea pîna departe

(Foto D. Agachi, 30.01.2011, Tramvaiul din vitrină; Musée du Tram Bruxellois)

Fiind din nord, contactul meu cu acvaticul copleşitor, marea sau fluviul, s-au întâmplat rar. De câteva ori am văzut Dunărea în trecere, în porţiunile ei mai strânse între maluri peste care s-au făcut poduri, la Cernavodă spre exemplu, sau la Brăila pe unde se traversează cu bacul. În urmă cu vreo 4, 5 ani am trecut cu bacul vara şi fluviul părea un loc de joacă la îndemâna copiilor înotători experimentaţi, care ofereau gratuit spectacolul plonjonului în apă de pe nava în mişcare… Acum la sfârşit de noiembrie (24.11, seara), pe faleza de la Galaţi, undeva în dreptul bisericii Precista, impresia calmă a fluviului ca o întindere inabordabilă m-a copleşit cu toată energia sa de mirosuri, răceală, vibraţie, sunet adânc, grav, într-un registru perceptibil doar acolo, lumina apusului metalizându-i apele în reflexii ca de fluid oţelit…

Lentila de nori (17.09.09)

… miraculosul ia uneori forme grandios-discrete în lumina profundă a zilei pe sfârşite. Totul e să discerni, aruncând o privire negrăbită spre cer. Contemplarea norilor e o adâncire spre tine însuţi, înţelesesem în adolescenţă din superbul poem-eseu, Norii,  al lui Petru Creţia. Reliefurile intangibile şi schimbătoare ca o stare, ca un gând, ca o „reflexie”, deschid porţi vizitatorului neaşteptat. În soarele înserării, peste dealul Coşulei am privit jocul ROGVAIV pe cer. „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă”… Dincolo de ea, lumina era focalizată prin lupa de nori într-un punct de strălucire palidă, un miracol optic, un alt soare miniatural, pereche…

108_6608a