Tag Archive: sculptura stradala



”În liniștea serii”

”La marginea mării;”

Sculptura se numește ”omul născut de mare” și e creația din 2009 a unei artiste din Bruxelles, Catherinei Francois. E amplasată în mare, doar refluxul o face vizibilă. Sculptorița și-a imaginat astfel „omul”, încît atunci cînd apele cresc el îmbrățișează fiecare val….

În orășele cît se poate de modeste din Belgia, chiar și acolo, printre case roșii care dau impresia că oriunde te-ai alfa ești în același loc, găsești cîte ceva ce nu mai e în nota de obișnuit. În Herenthout am dat de omul sculptat de Rik Van de Wouwer. Autorul e la vîrsta maturității (s-a născut la Anvers în 1974 și tot acolo a făcut masteratul în arte) însă pare a înțelege umanul cu o sensibilitate mai degrabă apropiată de candoare și nu de sarcasm. Lîngă biserica din Herenthout omul lui Van de Wouwer e ”Peer Stoet”. Purtînd un trombon, e o figură simbol pentru 121 de ani de carnaval în acel oraș! În ușoara lui gîrbovire și disproporție, privit de la distanță, personajul pare comic. Cînd te apropii însă, e frapantă melancolia (ca o boală atroce) din ochii mari. Atît e de natural situat în tristețe, încît ea curge din cearcăne, din ridurile adînci și căzute, și coboară unduindu-i hainele în cutele suferinței. E surprinzător că tocmai o astfel de postură depresivă a fost aleasă de artist pentru a celebra un carnaval. Sau poate că tocmai asta e, rîzînd bufonul nu e niciodată vesel, așa e ”nebunia” și inadecvarea lui…

(Foto 31.01.2015, Herenthout, Belgia)

Dacă Fabre și Folon au imaginat insul în ”generalitatea” lui esențială (Folon), ori prin sarcasmul straniu care evocă ”eroarea de a fi” (Fabre), sculptorul Axel Cassel surprinde și esențializează aglomerația ”orașului”. Pierzîndu-și expresivitatea chipului într-un fel de ”uniformă” facială (urbană), oamenii lui Cassel devin geometrii ciudate, sofisticate și, totuși, goale de expresie. Reprezentînd la Cassel lumea unui șah lipsit de reguli, combinațiile de ”figuri” abstracte pentru ”formele” umanoide (concrete) nu sînt deloc întîmplătoare. Sugestii jucăuș-obeze create din volume complicate trimit la vestimentații ”urbane” nu atît lipsite de eleganță, cît mai degrabă de interes pentru ”glamour”. Cui îi mai folosește farmecul, cînd viața a devenit atît de ”practică”…

(Axel Cassel, ”La Ville”, 2003, grup statuar pe Rue Saint-Bernard, Bruxelles, foto 31.10.2014)

Cu o arhitectură riguroasă, casele impozante din centrul istoric al Anvers-ului sînt marcate de portal, veritabil accent estetizant. Opere baroce închise, portalurile surprind prin complicate geometrii simbolice și florale, tăiate în celebra piatră albastră de Ardeni.


Portalul casei lui Nicolas Rockox, umanist, arheolog, numismat, colecționar de artă, primar și activist în garda civică…. Astăzi, Muzeul Rockoxhuis.


Detaliu de portal baroc din Anvers; simbolica acvatică a locului!


Centrul, altar baroc la colț de străduță…

(Foto D.A., Anvers, 29.06.2014)


Locurile mai ferite de prin parcuri sau străduțe vorbesc de felul de a fi al belgianului. Prin Bruxelles sînt cîteva statui de cîini și cred că nu e întîmplător… Și mai elocvent e faptul că ele sînt foarte vechi. Așa e Le Dogue d’Ulm, a sculptorului Jean-Baptiste Van Heffen, plasată într-o latură frecventată doar de ”alergători” în Parc du Cinquantenaire. Sculptura a fost creată în 1869 (!), conservată un timp la muzeu și plasată în parc în 1896. Timpul i-a mai adăugat un nume: ”cîinele verde”!

DSCN8256w

(Foto 16.06.2013,Le Dogue d’Ulm, Parc du Cinquantenaire, Bruxelles)