Tag Archive: sat


Tatăl nostru
Care e în ceruri undeva pe drum
A făcut din a fi devotat
Un fel de sfințenie…
Ca o asceză trăită la țară.
Cînd s-a făcut voia sa
Tatăl nostru
A zidit o casă pe care
A smuls-o oarecînd din tălpile crăpate
Și a dus-o într-un loc mai bun
Precum în cer
Uneori merii se usucă și acolo
Tatăl nostru
Se odihnea rareori
Duminica se mulțumea să-și privească grădina
Cea de toate zilele
Să-i pară frumoasă
Din devoțiune
A stat deseori departe de casă
Știind că blocul turn îi poartă băieții la școală
În Laurian zburdau matematica și fizica
Iar facultatea venea de la sine
Nici măcar nu i-am cerut
Dă-ne-o nouă
Tatăl nostru
Citește rugăciuni
Din cartea cu scris mare…

(În memoria tatălui meu Dumitru, 30.09.1931 – 14.09.2014; fotografie, 17.09.2014)

Reclame

În biserica modestă din Forêt, un sat valon aflat nu departe de Liège, am întîlnit picturi murale vechi. Părînd mai degrabă naivă, folclorică, pictura în frescă e mai puțin cunoscută occidentului în care domină goticul, vitraliile și statuile. O astfel de pictură e o marcă a vechimii și a rezistat ascunsă sub tencuieli tocmai din sec. al XV-lea. O scenă bine păstrată pe un arc ogival e simbolică pentru un spațiu din ”adîncul pădurii”, din liniștea pustie a sihaștrilor tulburată de vînători, cum or fi fost locurile pe la 1400. Toponimul e, de altfel, emblematic! Un sfînt în haine episcopale e implorat de o vulpe rănită să-i scoată săgeata. Sfîntul nu ezită, e surprins făcînd actul ”mîntuitor”. Interpretarea vine de la sine, nu o mai lungesc… Dar ce frumoasă încredere e în privirea vulpii!

Sfînta Barbara, personaj în costumație medievală seniorială.

Frescă veche din Forêt (Trooz), foto, 15.06.2014.

Nu a fost nimic planificat a fi simbolic, am ajuns sub tei cît se poate de firesc, căutînd un loc de popas… Abia acum înțeleg că întîmplător am refuzat oprirea în alte cîteva locuri. Cînd am dat de ”luminișul” dintre case, cu bănci și teiul în floare, a urmat liniștea parfumată a vîntului. Aflasem Turnul Babel vegetal și eram sub el!

Peisaj tipic valon, foto din satul Forêt, reprezentativ și istoric pentru zona Liège, 15 iunie 2014.

DSCF5146w1

Ceața, mai degrabă o pulbere de zăpadă mînată de vîntul ce nu scutura copacii lasă peste sat o penumbră care amplifică distanțele. E un fel de ecran din pînză gălbuie pe care joacă imaginile unei proiecții vechi. Contrastele dispar și pămîntul se întinde peste cerul opac, albit și el. E o lume prinsă între neliniștile unor umbre.

DSCF5148w

DSCF5174w

(26.12.2012, dealuri cu sate pe lîngă Dorohoi)

Proiecții din anii trecuți: senin la Suharău, nori la Smbîrdan, Vorona

Vizită…

(Suharău, Dealul şcolii)

(Suharău, Biserica bătrînă)

Peisaje: Iarna sărbătorii unui vechi sat românesc… E satul primei mele copilării! Mi-l amintesc fabulos! L-am găsit luminat la amiază! Însă în nopţile sărbătorii, acolo am simţit cîndva, pentru prima dată, sperietura. Era reală, altceva, cu totul fără de asemănare, lupul din închipuire, mîncăul de copii, nu mai însemna nimic. Masca putea să mă ducă în întunericul de unde nimic nu m-ar fi putut scăpa. Moşul absolut era masca! (Foto D. Agachi, 29 dec. 2010, Suharău, jud. Botoşani)