Tag Archive: Sainte-Chapelle


E cumva un mister fascinația pentru îngeri, logic, o fantasmă, așa pare, însă e printre cele mai de luat în seamă! Parisul e plin de Îngeri de toate ”vîrstele” aș spune, de la cei medievali și candizi, la cei bucolici, pînă la cei (mai) romantici dintre ființele celeste! Modernii sînt tragici! Ei deșiră aripi încăpătoare, cît toate (dez)iluziile veacului….


Ingerul dintr-o capelă… Redarea plutirii lui amintește de Giotto. E printre cei mai vîrstnici dintre îngeri. Musée de Cluny.

Îngerul de la Sainte-Chapelle în lumina înserării

și luminat la ora 9, dimineața.

Îngerul de la Sacré-Cœur, Paris.

(Foto, Paris, 3-5 iunie, copyright ©Dumitru Agachi)

Pietriș presărat cu măiestrie în absolut, așa mi-au părut mozaicurile bolților de catedrale, chiar și atunci cînd încercam să-mi imaginez cîtă forță o fi avînd culoarea, răsfoind, demult, albume de artă cu fotografii alb-negru. Toponimul francez al orașului Aachen, Aix-la-Chapelle, relevă dubla legătură dintre cuvîntul «chapelle» și catedrala de astăzi, ca ansamblu eclectic. Cine încearcă să vadă separat volumele atît de diferite ale catedralei, va avea în minte o primă biserică cu totul restrînsă, octogonală, etajată, superba capelă-turn carolingiană. Forma ei atît de aparte e opera unui arhitect armean de origine, Eudes des Metz. Capela palatină a lui Carol cel Mare, construită între anii 790 – 800, trimite, cu planul ei poligonal, la bisericile ”orientului” din care venea arhitectul, vechile biserici armene și georgiene, dar și la ”occidentala” Ravena. Istoria artei vorbește de un stil carolingian, stil de sinteză fină între antic și bizantin, care a dus dincolo de Alpi modelul sublim al bisericii din Bizanțul împînzit de mozaicuri și nebun de strălucire. Un stil uitat, după apariția goticului ca expresie a bisericii triumfale, de care se leagă a doua conotație a toponimului. Forma de navă și, mai ales, vitraliile pînă la cer, relevă influența pe care pariziana Sainte-Chapelle a avut-o în epocă, determinînd ridicarea unei replici tocmai în prelungirea estică a capelei lui Charlemagne. (Despre experiența pe care am trăit-o la Paris am vorbit aici). În interiorul scoarței de piatră a primei capele carolingiene, superb finisată pentru acea vreme, lumina e amplificată și orbitor împrăștiată de mozaicuri. Nu știusem că în Nord mă pot întîlni cu frumusețile visate. Inocența are partea ei bună.

1Blick_von_St._Jakob_auf_den_Aachener_Dom

(Domul din Aachen; fotografii de mozaicuri, 10.08.2013; fotografia de exterior e preluată din wikipedia)

O să pară neverosimil sau poate o exagerare, însă biserica din occident în care am simțit că revăd ceva de acasă, mai precis din Moldova sec. al XVI-lea, din pridvorul Probotei sau din naosul Dragomirnei, de altundeva fără a ști de unde anume, este Sainte-Chapelle din Paris. După ieșirile mele spre vest, mai mult decît la ambianță, atmosferă, actualitate, inclusiv arhitecturală, am fost atent la vechile edificii, copleșit fiind, cum altfel, de gotic. Aproape 400 de ani, goticul a fost însăși imaginea bisericii catolice. Poate de asta stilul ”moldovenesc” e atît de special, e, în fond, o sinteză importantă, reușind să aducă la modul subtil, nu mă feresc să spun sublim, goticul în ortodoxie! Ce anume a făcut să mă regăsesc ”acasă”, privind vitraliile din acea capelă, printre exclamațiile de ”wow” ale celor care păreau ”loviți” de lumina lor? Tocmai transparența și cromatica intense, impresia de floral primăvăratic printre copacii unei livezi. Cu o îndrăzneală dusă la extrem, arhitectul capelei, pare-se Pierre de Montereau, a lăsat doar o zveltă osatură de piatră pe toată înălțimea incredibilă a ferestrelor (peste 15 m), ”invizibilă” datorită luminii care o străbate. A avut o idee ce i-a permis să ridice acel neobișnuit de firav schelet, legînd structura din piatră cu benzi metalice, sistem care se va folosi în mod obișnui vreo 500 de ani mai tîrziu și care în sec al XX-lea va forma armătura betonului… Este incredibilă starea pe care o primești de la reverberațiile culorilor intense, accentuînd sugestia de suspendare și dispariție a tot ce este material, în imaterialitatea luminii simbolice a vitraliilor… Bogăția de reflexii din Sainte-Chapelle mi-a lăsat impresia că privesc un ou de Paști din Bucovina…

(Foto D. Agachi, Sainte-Chapelle, 8.04.2012; alte fotografii, aici)