Tag Archive: Protest


Conclav

Cum zilele astea e ”conclav” european la Bruxelles, poate i se pregătește europeanului și niscai (de) papa! Însă nu mă aștept de la ”cardinala” Merkel decît la fum negru! ”Protestanții” consecvenți sînt de altă părere și bine fac! Anne Demelenne, o sindicalista belgiană a și anunțat: „Habemus austeritas!”

(Bruxelles, 14.03.2013)

Reclame

Pentru cei interesați, însă, mă rog, nu cred să fie prea mulți, Les Magritte du Cinéma e ceremonia decernării premiilor Academiei André Delvaux, după cum e deja în rutină: cel mai bun film, cea mai bună actriță, cel mai bun… tot tacîmul… fard monden și reflectoare pentru televiziune. Înaintea surprizelor regizate din sală și a stărilor de fericire contrafăcută și ușor isterizată, care fac parte din ritual, momentul a avut și un pic de suflet trist. Treptele cu mochetă albastră pe care călcau divele au fost flancate de tineri suprarealiști, veniți cu mărul magrittean să protesteze împoptriva lipsei de șansă, a inechității și sălbăticiei lumei artei cinematografice în special și a artei spectacolului în general. Așa mi-au spus, cu tristețe, cîțiva dintre ei. Tăcuți ca extrași dintr-o pictură, tinerii artiști ridicau mărul în speranța că gestul lor va sensibiliza. Au oferit pe gratis celor mai norocoși decît ei, cei care pășeu pe culoarul delimitat de cordoane de catifea albastră, o secvență de spectacol mut și trist. Unele dintre personalități se mai opreu și, parcă pentru a nu tulbura tăcerea înghețată la minus multe grade, îi salutau pe șoptite pe cei aflați dincolo de cordon. Între lumea șansei și cea a neșansei, poate una a celor mai talentați iar cealaltă a celor mai puțin dăruiți, stătea un simplu cordon de catifea albastră…

(Foto D. Agachi, Bruxelles, 4.02.2012)

Punct!

Începe să-mi fie jenă să mai public pe blog. Ce mai pot spune gîndurile mele interiorizate, ce mai poate o metaforă dezveli din ascunsul lumii, cînd în ţară se petrec atrocități. M-am surprins în postura de naiv. Cum nu am acces decît la presa de pe internet, nici nu ştiam că guvernanţii avansează fără oprelişti în inimaginabil! Am găsit „ştirea” amară pe blog-ul Elenei, apoi am citit revolta Ilincăi Bernea. Nu reuşesc să înţeleg cum poate fi cu putinţă ca orăşenii să lase ca spitalul din oraşul lor să fie închis. Nu înţeleg de unde atîta gol de oameni, de voinţă de a opri ce este de neacceptat. Ce s-a întîmplat cu fibra naţională, ce este suprimat acolo? Şi dacă cineva are vocaţia martirajului, la ce foloseşte? Mă tot gîndesc la acel om care s-a aruncat în golul Parlamentului României. Mai vorbeşte cineva de asta? Ce gol o fi simţit în sufletul său, încît a considerat că golul fizic, hăul, e formula finală de protest! Şi cît de dramatic o fi înţeles după aceea că România e un gol de oameni. Preiau un comentariu de aiurea, de pe un forum: „Şi românii tac, românii se uită cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere… televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se bat pentru funcţii în Parlament… ce minunăţie de neam suntem!!!”

(Foto D. Agachi, Popor, 5.04.2011, dimineaţa)

Aclimatizare

Elenei

Nu pot vedea dincolo de zăpezile de acasă, orişiunde e linia orizontului
Ştiu, ştiu, ştiu,
Ţurţuri rubinii pe şira spinării nu se topesc
Primăvara e o atingere de aer lichid pe degete
Învelite în catifeaua albastră evadează roiuri
De parfumuri
Ştiu, ştiu, ştiu,
Păşesc pe vîrfurile unui drum pierdut
Ca un porţelan ucis printre cioburi…
Ştiu, ştiu, ştiu,
Nu e uşor să uiţi încă odată
După ce a nins prea mulţi ani
Comunismul a greşit născîndu-ne un fel de mamă
Eroină ne-a devorat
Insidioasă
Ştiu, ştiu, ştiu,
Se cutremură sîngeriu tic-tacul, tic-tacul invers

(Foto D. Agachi, 11.03.2011)

A revenit la TV discuţia despre excese, cu terifiantele ei spaime sociale … Că s-a fixat taxă pe viaţa noastră cea de toate zile nu încape îndoială, iar prima victimă a excesului de sare, zahăr şi grăsimi cred că e covrigul… Gaura, cu vizibil mai puţine calorii, nu se scade din impozit. Cum postul e oricum aproape, mă gândesc la o formulă abilă de protest, de ţeapă antisistem, cu o dietă care să mă lecuiască (de rromania în care banii se spală în cristelniţe !), dimineaţa morcov, pe la prânz un apetisant păstârnac iar la cină ţelina, cu efectul ei revigorant… Mă rog, ordinea se mai poate schimba. De crocanţii covrigi cu mac nu mai poate fi vorba… E chiar enervant să plătesc un pitac la covrigar şi unul la stat!

(sursa imaginii)