Tag Archive: primitiv flamand


Weyden_Deposition

Detaliu, chipul Mariei Magdalena
10940543_797630360305382_6823858914109059377_n

Rogier van der Weyden e un pictor flamand, ”primitiv” flamand, in sensul de printre primii… S-a născut în anul 1400 (pentru o reprezentare istorică, în Moldova începea domnia lui Alexandru cel Bun), iar opera care se află la Prado e datată în perioada 1435 (doi, trei ani după moartea aceluiași voievod, 1432)… Lacrimile pictate de Rogier van der Weyden sînt printre cele mai transparente, autentice și pline de o forță a tăcerii pe care o îngheață durerea cea mai profundă.

10422957_797630436972041_4584701615658868550_n

800px-Weyden,_Rogier_van_der_-_Descent_from_the_Cross_-_Detail_women_(left)

Detaliu, chipul apostolului Ioan
10361446_797630373638714_7625986704183469277_n

Rogier van der Weyden, Coborîrea de pe cruce,1433-1435 c., Prado, Madrid, ulei pe lemn, 220 × 262 cm (ansamblu / detalii) (sursa: Wikipedia)

0410w

Raportată la ansamblul operei lui Van Eyck, la sublimul rafinament cromatic al artistului, icoana pe lemn a Sainte Barbe (Sfînta Barbara / Varvara), pictată la 1437, e cu totul singulară. Nu faptul că e miniaturală, de doar 18 cm lățime și 31 cm înălțime, cît o foaie A4 (21 cm x 29,7 cm), o face deosebită. Atît de aparte e acel tablou, încît vreme de 500 de ani comentatorii artei l-au ”văzut” doar ca simplu desen pregătitor, un fel de pictură neterminată (pentru penelul ”mecanic”)… Estetic însă, tabloul este desăvîrșit în modernitatea pe care o conține. Cromatica (monotonă) urcă gradual, de la albul primei jumătăți a planului apropiat, în care este situată sfînta în liniștea ei ruptă de lume, la un cromatism stins al planului îndepărtat. (Povestea e cunoscută: fiind frumoasă, tătăl sfintei a închis-o într-un turn, unde s-a și convertit). În dimensiunea simbolică a icoanei, claustrarea în turn este însă abolită, sfînta stînd liberă și tăcută în fața turnului, citind scriptura. Abstragerea e prin sfințenie, nu prin închidere. Turnul e înălțat de meșteri în spatele sfintei, cum însăși biserica s-a înălțat. Zidurile nu mai închid ci simbolizează, se înalță și eliberează. La baza turnului e multă forfotă, e o muncă atroce, iar în depărtare se profilează un peisaj ordonat, cu șiruri de copaci în lungul unor cîmpuri, pînă la marginea cetății, cum or fi fost țările pe atunci. (Pentru situare în timp, la 1437 episcopul Siluan făcea la Mănăstirea Neamț celebrul epitaf…)

Van Eyck, Sainte Barbe, 1437, ulei pe lemn. Reproducere pe site-ul Maison Rockox, Anvers; opera aparține Musées Royaux des Beaux-Arts, Anvers.