Tag Archive: poezie cu fotografie


Dacă n-ar fi…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dacă n-ar fi poeții,
n-ar avea cine surîde
cînd ceilalți rîd cu desfătare,
cînd rîd cu nemiluita
n-ar avea cine rămîne mai
trist
N-ar avea cine privi în
atlasul celui mai frumos cer,
cu nourii lui cu tot,
ca o avalanșă de flori de măr
revărsată din mîinile
colindătorilor
N-ar vedea nimeni cel mai frumos
răsărit de soare
ca o pictură pe care doar ei
o pot desena în cuvinte.
Poetul de n-ar fi fost
nu aș fi știut ce delicat se poate
vorbi în limba română,
la un pahar de vin galben ca o toamnă de mesteceni…

(…foto la Folklorissimo, Bruxelles, 18.09,2016; mîinile din fotografie sînt ale unor oameni, cîțiva în costume medievale…)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Un mare interpret francez care știa ce spune, am intuit inteligența lui ascuțită din modul onest prin care se raporta la el însuși, mărturisea că deși are 3000… 4000 de discuri, ascultă mereu vreo 20. Așa s-a redus muzica în imaginația lui, restul colecției ține doar de meserie, de ocupațiunea uneori detestabilă așa cum e a celor mai mulți dintre noi, de exemplu interpretul nu avea observații tocmai favorabile despre simfonismul actual…
În plus, mărturisea că nu-și ascultă cu plăcere înregistrările. Timpul schimbă ideile și, reascultîndu-se, totul îi pare lamantabil, doar cîte o intuiție, o atingere a inspirației rezistă…
Oare nu la fel se întîmplă cu romancierul, cu poetul, cu pictorul… Ești mereu rămas în urmă, doar atît!
Oare nu la fel e și cu locurile pe care le vedem, nu puține într-o viață…

(Foto, iunie 2016, într-o dimineață în Place Saint-Catherine, Bruxelles).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Nu mi-a răspuns… de citit probabil,
Privea aproape, în iedera cuneiformă
Silabisea un poem sumerian despre fericire…
Citea în cheie postverbală, o cheie s-a desprins de pe geană!

(Bruxelles, foto pe o străduță ce dă în Place Saint Catherine, 18.06.2016)

Vis

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pregatește o masă lungă
Pe care să așezi părțile într-o ordine
Stelară, aproape simetrică
Dintre ele să nu lipsească anafura
Pudrată cu făina coaptă a nopții
(Împrăștiată de luna plină peste vîrfuri…)
Adu în mijlocul mesei
Un triunghi roșu,
Simplu, vopsit cu humă arsă
Așează cu grijă
Clopotul auriu și mut ca o pasăre
(În visul nopții acopereai masa
Cu pînza pe care călcam visînd…)
Între scaune să lași destul loc
Pune lămpi mari peste umbre
Nu uita pîinile negre, pietroase
La masa de sub zarea nopții cheamă fluturii
Vorbește-le în jurul lămpii
Lasă-i să colinde cu aripile, nu-i tulbura
Nu-i ispiti cu dulceață de cireșe
Amare
Nu-i îndemna să bea,
Privește-i doar și așteaptă!

(covor țesut de mătușa mea în tinerețe, foto din 3 aprilie 2016, Suharău)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cei mai mulți nu știu ce înseamnă
Să poți scutura pătura pe fereastră cînd ai chef…
După o noapte de nesomn,
După o zi în care tristețile au urcat prin femur și antebraț ca într-un balansoar
E interzis să-ți scuturi pătura la fereastra chiliei,
Nu ai acces la aerul suspendat dincolo
Nu ai de ales
Nu e
Veluxul mansardei lasă doar cerul pătrat și un număr irațional de nouri
Nu poți alunga nimic printre ei
La salon fereastra înaltă se deschide
În privirea tîrzie ca umbra de iarnă…

(foto, Bruxelles, Auderghem, 19 decembrie 2015)