Tag Archive: Poezia


Uneori se așează cuminte
ca viespea pe umeri
tăcută își caută cuib printre nervi
și lațul începe să-și strîngă nodul
tandru
silabă cu silabă

(O fotografie cu prieteni… Am lăsat o umbră la Bruges, 28.09.2014)

IMG_1165w

Asocierile dintre un sequoia tînăr, zăpada subțire, un ochi de apă țin de întîmplătorul tablou al dimineții. Însă atunci cînd cărarea proaspăt albă a cotit în jurul copacului, ca răpită, liniștea impasibilă a trupului dezbrăcat și ascetic nu avea nimic surprinzător. În postura de scrib antic, Mahatma Gandhi era atent nu la dictarea omului ci la cea insolită a logosului.

IMG_1164w

(16.01.2013, parcul Marie-José din Bruxeles)

DSCN8183w

Bucăți mari și mici din România, îndeobște uitate și poate că nu e nimic rău în asta, ba chiar îl bănui pe anistoricul Aghiuță că le face un ”pustiu” de bine, apar la știri cînd dă peste ele cîte o apocalipsă mică, de vară sau de iarnă, cum devine după anotimp. Deși sînt anunțate pe coduri de culori, urgiile tot pe nepregătite îi iau pe cei mai ”iubiți” dintre pămînteni, ăia cu diverse dregătorii pe mînă. Știristele, la fel, au mari probleme să pronunțe Darabani. Dacă poetul exprimă – cu semnul ”mirării” la finalul versului! – depresia hibernală, ”Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!”, lumea de azi plînge (iară) cîteva minute la știri, că nu mai are pîine, după care ”se așterne” (ca omătul, desigur) tăcerea. Iar în loc de mămăligă dă în clocot politica și ministrul (nu i-am reținut numele) vine ”din văzduh” cu elicopterul, ca și ”cumplita iarnă” (tot din văzduh, dar pe cale naturală), să-i vină de hac ăleia cumplite! La ora asta umblă ministrul prin județul Botoșani – tot cu elicopterul – să vadă de sus ceea ce Alecsandri vedea și auzea dintr-o ”sanie ușoară”, nu-i trebuia mai mult. Oricum, dacă în locul ministrului veneau două-trei ”freze”, costa probabil mai puțin decît bîzîitul inuitil al elicopterului. În plus, dispăreau și acei ”fiori de gheața (de) pe ai țării umeri dalbi”. În satul copilăriei mele, cu zăpezi de altădată, cum dădea prima ninsoare și pînă la Paști nu mai vedeam mașini (nu prea vedeam nici vara!), doar sănii și era frumos. Cînd bate un fir de viscol regăsesc prin centrul vechi al Botoșaniului, cît a mai rămas, ceva din aerul tare al acelor vremi. Cîte un curpăn de vie, o arcadă veche cu metalul ruginit îmi lasă privindu-le o impresie de cald, ce urcă tocmai din aburul brumat al copilăriei în bulgărele de zăpadă pe care îl rotunjesc între palme…

DSCN8181w

DSCN8186w

(18.12.2012, centrul vechi, Botoșani)

Luna mai e una specială… Pentru noi, ea are un ritm trepidant. Festivaluri, întâlniri, colocvii, reviste, deplasările în genere, se adună în luna asta. Elena a participat la Cluj la Festivalul internaţional Lucian Blaga (joi 14 mai, ediţia a 19-a). La « Recitalul de poezie În lumină », moderat de poetul Horia Bădescu a citit şi ea un poem. Poemul ei nu e o „duruitoare” de metafore, ci o cascadă de reflexii fin picurate, « cuibărite de-a dreptul în zăpadă ». Poezia Elenei e o călătorie într-o istorie personală simbolică, e o sinteză şi o geneză. Spuneam cândva, că în limba poeziei nu e necesar să vorbeşti mult, iar pentru « calificarea » de poet nu se dă examen şi, mai ales, nu unul cantitativ. În limba poeziei sunt de ajuns surprinzător de puţine cuvinte rostite cu har (mai multe fac doar prozodie !), iar cel căruia îi e menit să le rostească este poet…  http://elenaagachi.wordpress.com/2009/05/16/semne/

MarianaBojanPictura

(Pictură de Mariana Bojan, poetă şi artist plastic din Cluj, participantă la recitalul de poezie)