Tag Archive: Poet


IMG_0667

Am călcat pe multe pietre căzute din ochii
celor care s-au strîns să afle care e marea mea
suferință
alta, dincolo de toate oasele care s-au frînt și pe care le vedeau.
Asta nu-i mulțumea, se întrebau, și de ce ochii
au înviat, cum adică umblu, lepădîndu-mi
cuvintele, acolo, pe unde ei nu au chef să vorbească, cum să dau răspuns întrebării
pe care nu o au pe buze, nu o vor amestecată cu nervii înșirați între copacii înfloriți
din care zboară mierle, cum umblă rujate femeile nopții pe autostradă…

(Rouen, 12.4.2015)

1, 2

IMGP7459w1

Uneori în minus, alteori în plus
Poeții joacă sinuciderea
Pe rime
Într-o carte cu vene deschise
Sînt experți, 1, 2,
Pasul înapoi
Un țipăt, o piruetă,
Vertebra-i spartă ca o eprubetă
Un vers
Ezoteric
Scris cu lama, cade, blanc
E întuneric…

Eu îți vorbesc nespus
Uneori în minus, alteori în plus

(Pereți într-o cavă inundată din Bruxelles, cu apa clipocind ca în filmele domnului T., 21.01.2015)

IMG_1165w

Asocierile dintre un sequoia tînăr, zăpada subțire, un ochi de apă țin de întîmplătorul tablou al dimineții. Însă atunci cînd cărarea proaspăt albă a cotit în jurul copacului, ca răpită, liniștea impasibilă a trupului dezbrăcat și ascetic nu avea nimic surprinzător. În postura de scrib antic, Mahatma Gandhi era atent nu la dictarea omului ci la cea insolită a logosului.

IMG_1164w

(16.01.2013, parcul Marie-José din Bruxeles)

Coordonatele… întotdeauna sînt multe, într-o zi chiar, într-o vîrstă prin care treci, cu siguranţă în linia vieţii oricîte puncte puncte ar încăpea în ea. Două dintre ele:

Ceea ce scrie aici pare a fi relatat din orice colţ din Europa, dar numai pîna la un punct din România: sărăcie, spitale închise, şomaj, drame provocate de bănci, da!, însă partea cu revolta şi spiritul civic nu ne mai aparţine! Peste tot atmosfera socială sumbră naşte reacţii, însă numai în România nu! Cine trebuie sa dărîme zidul? Neapărat alţii, ca în 89? Trebuie din nou sa fie îngropaţi nişte inocenţi martiri pentru asta?

Am scris în urmă cu aproape doi ani despre ce înseamnă Pink Floyd pentru mine. Am recitit, în aşteptarea concertului The Wall, din seara asta, la Anvers. Cine trebuie să dărîme zidul? „Aceasta-i întrebarea!”

Dincolo de melanjul biografiilor, a lui Waters şi a marelui sau prieten Sid Beret – privindu-l pe Sid în videoclipuri, văd parcă un alt chip al lui Jim Morrison – Zidul reprezintă, în primul rînd, expresia revoltei prin excelenţă! O revoltă împotriva a toate, a sistemului s-a spus, dar, în fond, ce e sistema? Un nume, spiritul matern, educaţia, războiul, lumea, neantul? Ca orice revoltă, ea nu poate fi decît dureroasă şi nici acum nu ştiu, poate o să aflu astă seară, dacă finalmente nu înfrîntă…

Într-un comentariu, Elena lăsa aşteptat din parte-mi un „material mai amplu”, în marginea expoziţiei Miró de la Bruxelles. 

Gîndurile poetului/pictor vorbesc cuvinte simple, culori tari şi compoziţii de o sofisticată simplitate…

„Je ne fais aucune différence entre peinture et poésie. […] Le peintre travaille comme le poète. Le mot vient d’abord, la pensée ensuite.” Joan Miró

Punerea în relaţie a gîndurilor – cuvinte – imagini din opera pictorului îmi aparţine (pe alocuri, viziunea mea e diferită de cea din expoziţie). Imagini din expoziţia Joan Miró peintre poète, 03 – 06.2011, Espace Culturel ING, Bruxelles (sursa foto cu referinţe aici, un videoclip aici, foto din expoziţie, D. Agachi, 24. 04.2011)

Adaug o „reflectare” muzicală a unui gînd parcă pictat de Miró, în „constelaţii” de sonorităţi…