Tag Archive: piine


OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În vermuiala de la 9 mai, în rondul Schuman din Bruxelles găsești un fel de colocvialitate de brutărie, e ”Sărbătoarea Pîinii”. Sună straniu, într-o Europă care s-a îndepărtat de sacru… Și nu numai pîine era ”de gustare”. Nu mă așteptam să găsesc pîine românească și nu am găsit. Frumosul colac, ritualicul colac? Nu! Cine să-l poarte pănă acolo? Unde e pîinea de secară, aromitoare, al cărei gust mi-a rămas de cînd aveam doar cîțiva ani, iar bunicul măcinase ultimul sac pe care îl mai avea dinainte de colectivizare? Alții o au, nu au pierdut nimic din tradiția lor! Așă că am cumpărat o baghetă belgiană, o bucată tăiată dintr-un metru de pîine grea germană și o pufoasă pîine cu stafide franțuzească. Multiculturalism!

Pâine la (km)metru, grea, densă, germană, desigur.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pîine belgiană – e… ”Art Nouveau”, cum altfel!
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto 9 mai 2015, Bruxelles)


4 mai e ”sărbătoarea Europei”. Nu-mi place să umblu prin instituțiile din Bruxelles, în ideea de a vedea scaune goale, cărînd eventual un sac pictat cu steluțe și umplut cu pliante, așă că am vrut să văd ceva mai ”uman”, în toată babilonia organizată din rutină și plictis… Credeam că o ”sărbătoare a pîinii” ar aduce măcar un miros de coptură. Da de unde, sub corturi sofisticare și transparente, care dădeau ”rondului Schuman” un aer de paradă, nu mi s-a părut că s-ar mai găsi ceva ”etnografic”, din ceea ce a însemnat și înseamnă pîinea în civilizația europeană. Am gustat doar uscături, ca pesmeții de război! Se pare că așa e rostul…

Starea ”arhaică” e regăsibilă doar în cătune ”rupte” de lume. Mi-am amintit și de impresia acelui ”veniți de luați lumina”, gestul la care țin cei mai mulți… Dincolo de sensul sacru, repetitiv, cîndva, demult, am văzut ”starea” de lumină într-o bisericuță în care nu era ”lumină electrică”, nici pe la case încă nu ajunsese. Nici o lumină nu era aprinsă cînd biserica se umplea, pe ”pipăite”, de lumea venită la înviere… Era întunericul profund în care se auzeau doar șoapte și, dintr-o dată, se arăta în ușa altarului preotul și lumina se înmulțea de la unul la altul, din lumînări groase care se păstrau ”peste an”, iar numărul și forța acelor candele dădea cea mai intensă și fierbinte lumină…….

(Foto 4.05.2013, Bruxelles; printre pesmeți se mai găseau și pîini)