Tag Archive: pictura medievala


După restaurarea picturii interioare înnegrite de vreme, privitorul Suceviței care reușește să depășească gestica grăbită a închinărilor formale, devenind mai atent la ”atmosferă”, lumină, detalii și nuanțe (nu numai cromatice) poate avea veritabile surprize… Una dintre ele: la partea de sus a pereților camerei mormintelor sînt pictate, de jur-împrejur, pe două registre, scenele vieții Profetului Moise, de la ”copaia” din apele Nilului la Ieșirea din Egipt (Exodul) și rătăcirea în pustiu, pînă la construirea Cortului. Redate cu acribie biblică, scenele sînt și remarcabile pictural. O astfel de reprezentare detaliată, pe o așa întindere, ca un veritabil ”roman” BD, e cu totul neobișnuită în pictura epocii. Atenția acordată temei e cumva explicabilă: accentul cade pe ”Legea cea veche” pe care creștinul nu o poate ignora în situarea pe calea cea nouă, cristică! Tocmai de aceea, în cea mai amplă dintre scenele pictate, Moise își conduce poporul la Templu. Iar pentru a-l reda în toată măreția lui albă, artistul a pictat biserica albă a Suceviței, abia terminată. Încă nezugrăvită la exterior, biserica e zveltă ca o arcă. Mai mult, imaginea nu conține pridvor, e încă o confirmare că ele au fost adăugate mai tîrziu…. (Uneori ”arheologia” iconografică poate confirma ceea ce pare simplă speculație…)


(Foto 17 aprilie 2017, Mănăstirea Sucevița; text și imagini sub protecția drepturilor de autor, reproducerea nu este permisă fără acordul meu)

Mulți dintre docții exegeți ai picturii Moldoviței nu au înțeles ce anume o singularizează, de unde vine impresia specială, subtilă, pe care o transmite privind-o. Programul iconografic în formula stereotipă are cîteva ”breșe simbolice”, cum ar fi accentul pus pe reprezentarea (prea catolică!), în multe scene, a Mielului Mistic. Pictorul Moldoviței a fost un ”îndrăzneț” nu numai prin asta, dar și prin atenția fină în redarea unor detalii. Imaginația lui evada din îngrădirile manierei, reușind surprinzătoare accente vizuale.

Unul se află în pronaosul bisericii, într-o secvență din Sinaxar. Tulburatoarele imagini ale sinaxaului, amintintind de pedepsirea și uciderea sfinților pentru credință, sînt dintre cele mai schematice și manieriste reprezentări. Importantă era redarea gesticii atroce a călăului. Însă la Moldovița, în reprezentarea unei astfel de secne, apare un detaliu neașteptat, pe care doar talentul îl poate născoci: călăul ridică pe sabie o năframă… Nimic nu ar fi justificat acest ”joc” pictural! Imaginea unei săbii lungi, dîndu-ți impresia că e cumplit de grea, ar fi fost, vizual, suficientă! În toate celelalte scene e așa! Ar fi îngrozit dar nu ar fi evocat, cu atîta intensitate, tragicul… Pictorul a reușit astfel să sugereze cît de curată, ca o năframă fină, e viața în sfințenie…

În pictura exterioară a Moldoviței îți face plăcere să privești frumusețea, aș spune aflată departe de hieratic. Nimic nu transmite o solemnitate rigidă și arțăgoasă! Chipuri frumoase, cu părul liber, prins în șiraguri de perle, au mișcări elegante și priviri zglobii. Gesturile lor ample, aproape cochete, vorbesc despre o lume mai degrabă citadină, uitînd parcă de asprimile ascetice. Îndrăzneala pictorului de a reda bucuria vieții merge pînă acolo încăt unuia dintre personaje îi lasă dezgolit un umăr tînăr… E atîta (ne)firesc în acest gest, încît am impresia că e cel mai ”omenesc” detaliu din întreaga pictură rareșiană. El denunță toate obtuzitățile și amintește, fără prejudecăți, că trupul omului e frumos!… 😇

(Foto, 18.04.2017, Manăstirea Moldovița; text și imagini aflate sub incideța drepturilor de autor; reproducerea interzisă fără acceptul meu. Cei care vreți să plagiați va rog să nu o faceți!)

Cîteva informații despre restaurarea unei picturi murale în frecsă, în opinia mea cu totul expresivă. Pictura murala medievala (1260 – 1300) păstrată în Catedrala din Poitiers e un tezaur la superlativ. Cred că mîna și ochii unui sfînt mîngîindu-și barba sînt un model de transfigurare după regulile artei bizantine, dar anticipează și liniile gotice de mai tîrziu… În plus, ce frumos și candid gest!

img_0080_2w

„On connaissait l’existence de ces peintures depuis le 19ème siècle, mais ce n’est qu’en 2012 que des sondages préliminaires ont été effectués afin de réparer une fuite d’eau. On a eu alors la confirmation qu’un véritable trésor se cachait sous une couche de badigeon. Et quel trésor ! Il s’agit de peintures murales réalisées sans doute entre 1260 et 1300. Des scènes de la Bible, des Saints des anges le couronnement de la Vierge, des décors floraux, des animaux…le tout réalisé comme le voulaient les codes de l’époque avec des couleurs très vives, des rouges, des bleus, des verts obtenus grâce à des pigments souvent précieux…”

Isus:
img_0089_2_3w

Sursa text și foto, aici

Weyden_Deposition

Detaliu, chipul Mariei Magdalena
10940543_797630360305382_6823858914109059377_n

Rogier van der Weyden e un pictor flamand, ”primitiv” flamand, in sensul de printre primii… S-a născut în anul 1400 (pentru o reprezentare istorică, în Moldova începea domnia lui Alexandru cel Bun), iar opera care se află la Prado e datată în perioada 1435 (doi, trei ani după moartea aceluiași voievod, 1432)… Lacrimile pictate de Rogier van der Weyden sînt printre cele mai transparente, autentice și pline de o forță a tăcerii pe care o îngheață durerea cea mai profundă.

10422957_797630436972041_4584701615658868550_n

800px-Weyden,_Rogier_van_der_-_Descent_from_the_Cross_-_Detail_women_(left)

Detaliu, chipul apostolului Ioan
10361446_797630373638714_7625986704183469277_n

Rogier van der Weyden, Coborîrea de pe cruce,1433-1435 c., Prado, Madrid, ulei pe lemn, 220 × 262 cm (ansamblu / detalii) (sursa: Wikipedia)