Tag Archive: Piatra


img_7068

Pe Rue du Reuleau din Bruxelles, o străduță din zona centrală a orașului cu aspect indefinit între medieval, baroc și semafoare care colorează pavajul ud și denivelat, se află o clădire albă și ”clasică”. Însă nu asta surprinde. Mai degrabă faptul că pereții ei simpli, încadrați de linii de piatră, expun o veritabilă istorie a tunsurii feminine. Într-o perfectă diacronie, sînt plasate sgraffitouri ilustrănd coafuri de epocă. E un soi de școală a bunelor ”maniere” de a-și încărca zulufii cu semnificații mult dincolo de cotidian. Dar cine și de ce să mai privească la acele veritabile blazoane de tunsuri…
img_7072w
Galeria de ”blazoane” a fost desenată de Huguette Liégeois. (Selecția biografică am preluat-o de pe site-ul Academiei din Luxemburg.)
”Membre de l’Académie luxembourgeoise depuis 1988
Née à Longlier le 9 mai 1931, de père gaumais et de mère ardennaise, dans un foyer tolérant et ouvert. A 5 ans déjà la couleur la fascine et elle décide d’être peintre. En 1953 elle entre à l’Académie des Beaux-Arts de Bruxelles où elle se forme au dessin au fusain, au croquis de nu, à la peinture monumentale… En 1958 elle obtient le Prix de maîtrise de la ville de Bruxelles à l’Académie des Beaux-Arts (atelier de Jacques Maes). De retour dans sa chère province elle crée des tapisseries (Aubusson), des vitraux, mosaïques et céramiques pour de nombreux bâtiments publics et privés. Son art est représenté à New York et à Tokyo. En 1985 l’Etat lui achète trois oeuvres dont deux grandes peintures à l’émail de voiture sur acier. Elle crée également des grilles, portes, balustrades en fer forgé et en inox. Huguette Liégeois est « une artiste du concept et de la main, une artisane qui, organisant des rapports décoratifs à l’aide de matériaux multiples, fait chanter des superficies et anime de lumière et de bien-être visuel certains espaces, sans y perdre ni sa spontanéité ni son émotion » (R. B.). Elle partage sa passion des couleurs, des tracés, des matières harmonisées et contrastées, dans une grande liberté plastique et avec le rayonnement solaire qui la caractérise.”
img_7071w
(foto 20 octombrie 2016)

Reclame

Trappiste Rochefort e o bere mai aspră, intensă și al cărei ”caracter” impetuos sfarmă ”calculi” sufletești, altfel spus te ia mai vrednic de cap, dacă-ți pui mintea. Printre altele, gustul ține de apa izvorului – Tridaine – găsit într-o mină de plumb și de atunci trapiștii îl păzesc plini de evlavie ca pe sfintele moaște: dacă izvor nu e, bere nu e! Nu ”tratează” apa cu nimic, e folosită pură ca-n natură. Cazanele de aramă ale braseriei înconjură biserica mănăstirii – Abbaye Notre-Dame de Saint-Remy de Rochefort – deloc mare. Cînd se întîmplă o indispoziție de gust a ”fratelui berar”, marele șef cu rețeta și savoarea, tranșa e decapsulată și berea aruncată în apa (sîmbetei) din preajma abației. Ținerea berii în ”tipare” seculare e axioma! Deși mănăstirea e accesibilă în parte, călugări tăcuți n-am văzut. Într-o latură, foste chilii (hôtellerie) scunde sînt acum muzeu cu un tezaur spectaculos. În triunghiul zidului de la intrarea în biserica abțială se află cea mai antropomorfă dintre cruci: partea ei de sus e redusă la înălțimea unui cap, încît crucea devine ”semnul” omului cu brațele desfăcute în cea mai largă îmbrățișare. În 1992 – 93 călugării au restaurat biserica de piatră albă, făcînd uitat goticul: arce, colonete și capiteluri, crestăturile în piatră au devenit bizantine, ca în creștinismul începuturilor.
Pe marmura pardoselii e încîlcit un labirint…


(Foto D.A., 19.10.2014; drepturi de autor rezervate)

Clădirea cu nume sibilinic, De Rijnstroom, din Haga, surprinde prin aspectul insolit, aș spune chiar îndrăzneț. A fost construită între 1921 – 1923 și are prospețimea unui Art Deco la începuturi. Arhitectul avea 3 prenume, așa că semnătura lui pare o siglă: A.D.N. van Gendt. Prin întregul ei, prin aspectul masiv, fără a fi lipsit de eleganță și prin senzația de apăsător, realizarea arhitectului e o bună ilustrare a expresionismului în arhitectură. ”Fantasma ” acelei case ține de ceva mai profund, mai ”expresiv”, încît impresia pe care o transmite e mult dincolo de simplul Deco! În asta a constat ”îndrăzneala” arhitectului! E frapantă tocmai calitatea ”zalei” de aramă. Și nu atît prin patina ei verde, culoarea fascinantă a coclelii, cît prin ”monturile” savante care îmbracă piatra și dau un indefint fason antic, unor suprafețe mari de sticlă. Ansamblul trimite la imaginea supradimensionată a bijuteriei pusă unui uriaș de piatră. Cumva, metalul pare crescut din piatră, atît de precisă e îmbinarea lor. Iar din toată arhitectura casei, ușa e în sine o veritabilă operă de artă. Expresionism Art Deco!

De Rijnstroom, Haga, foto, 25.07.2014.

Lumi diferite… aceeași lume! (Totem și Art Nouveau în Luxemburg.)

În Luxemburg, casele Art Nouveau sînt rare. În centrul orașului (pe lîngă palatul Camerei Deputaților, primărie, catedrală), se află și o superbă casă în stil Art Nouveu (de inspirație belgiană, aș spune) pe cît de bogată în detalii de piatră și de tîmplărie, pe atît de rafinată în proporții. Jocuri florale de muluri îți împrăștie privirea de la un detaliu la altul. Nu a rămas nimic necizelat, totul a fost sub controlul minții arhitectului, în ritmuri și culori de piatră!

”Inorogul” e un cal cu 3 ”elemente” în plus: blazon, corn și barbișon! Unicornul din Luxemburg stă pe un perete Art Nouveau….

(Foto în centrul orașului Luxemburg, 8.06.2014)

IMGP5205w

Diversitate art nouveau: în anume zone prospere din Bruxelles, înșiruirea de case ajunsese pe la 1900 atît de fastuoasă încît fiecare arata mai degrabă a palat urban, strîns între altele, dînd în inaccesibile și sofisticate grădini interioare…
IMGP5207w
Armonii între vegetal și uman…
IMGP5209w

IMGP5211w

Detaliul ca ritm și trecere…

IMGP5212w

(Foto D. Agachi, ”maison de maître” în Bruxelles; cîteva detalii prinse în trafic, 6.03.2014.)