Tag Archive: pian


Nostalgia,

În seara asta, e 19 septembrie 2011, m-am întristat. Am înțeles că doar muzica lui Johnny Răducanu, din inima care îi ascultă pianul înregistrat pe discuri, multe de vinil, a rămas cu noi, cu Andra, cu Elena, cu mine, cu alții mulți-puțini… Nu știu cum s-a făcut că nu am reușit să-l ascult niciodată într-un concert. Mereu s-a întîmplat să pierd cîte un recital, am ratat destule veniri ale sale la festivalul de jazz de la Iași, tot gîndindu-mă că se va întîmpla într-o zi, că mai e timp, că mai sînt destule toamne… În seara asta am început să înțeleg, că unul dintre visele sufletului pe care l-am visat cîndva, nu se va împlini…. Nu mai e timp!

Reclame

Luna unduia pe clape

 

(Horia Paştina – Amurg la Tescani, 1986)

Îmi place pianul, sonoritatea lui solitară şi totuşi o cascadă, uneori, un torent, alteori, un susur de ape sub mişcarea de miriapod a mâinilor. E seara de pian la Mezzo; nu oboseşte, nu are nimic visceral. Pare a fi instrumentul cel mai apropiat spiritului contemporan în abordările sale înalte. Pianul are elansare. Pare predispus la solitudinea omului (orchestră). Cum altfel se mai poate undui luna pe clape, decât sub vraja acestui instrument învelit în lac de catran ? În faţa lui stă mai tot timpul un greiere, cu fracul descheiat lejer şi manşetele impecabil albe sub tuş. Dacă cineva ar putea adăuga o singură notă stridentă, o piatră răvăşind stropii cascadei, însă nu, miriapodele nu cunosc eroarea; un cub de sunete perfect ar fi fost acesta dacă ar fi avut un colţ spart…