Tag Archive: Peisaje urbane


Se întîmplă uneori, o dimineață liniștită e un decor propice, să-mi pară că imprecizia timpului, rătăcirea, e totuși posibilă. Naiul mecanic se auzea ca un ecou, de unde o fi venind muzica aceea ?, iar mai tîrziu strada se umpluse de melodia pe care mi-o imaginam privind cîndva o fotografie veche. Ferestre somnoroase de sîmbătă se deschideau iar cel care-i făcea plimbarea zeului mecanic prindea cu mișcări abile monezile ce i se aruncau…

(Foto pe o stradă din Bruxelles, 1.06.2013)

bruegel-13

Ce o (mai) fi ”medieval” la un ”tîrg medieval”, de la Bruxelles sau de aiurea, e discutabil! Marché médiéval d’Etterbeek (Bruxelles) e poate mai aproape de o anume naturalețe (ficțională) din lumea lui Bruegel bătrînul (foto), animată de tipi rotofei și femei îndesate, cu umeri largi și haine din pînze aspre, de culoare ruginie… În plus, peisajul e cam același! O costumație cu săbii la brîu, zale dezlînate și pălării ușchite atinge carnavalescul medieval, dar e și din altă lume, kitsch, totodată. Celui care s-a apropiat destui ani de medievalul miniaturiștilor, frescelor și pietrelor, ”reproducerile” conjuncturale actuale îi stîrnesc cel mult un zîmbet… Imaginarul unui astfel de tîrg e mai degrabă extras din scenografia, costumele și distribuția ”filmelor” de serie. Doar pe alocuri pasiunea unor meșteri mari, dacă stai sa-i privești, cît mai știu și ei din vechile arte, lasă loc unui dram de frumos… Focul unei fierării, un aluat care dospește într-o covată, o bere ”afumată” făcută dintr-un malț prea ars, m-au făcut să mă simt cu sute de ani mai bătrîn…

O recuzită de ”Eurovizion”…

Și cîntări insolite…

Bucuria copiilor…

(foto 18.05.2013, Bruxelles, Marché médiéval d’Etterbeek)

”Mediul ambiant” de Paști e încărcat cu flori de cireș!

IMG_2082w1

(Bruxelles, cireș în lumina dimineții)


(Șoimarii)

Istoricește, l’Ommegang e una dintre cele mai vechi procesiuni din Bruxelles.  A trecut în folclor, altădată avea valențe spirituale profunde, acum e un fel de ”reconstituire” istorică teatrală, figurație, prin urmare spectacol așteptat de localnicii care se regăsesc  în el, dar și de exotici. L’Ommegang e o tradiție a părții sudice a Tărilor de Jos, a Țărilor de Jos catolice, Belgia actuală. Există și la noi ceva asemănător, de dată mai recentă, tradiția Junilor din Brașov. L’Ommegang e și un fel de bîlci, așa cum era cîndva forfota din jurul mănăstirilor noastre la marile hramuri. Bîlciul de la sărbători era o stare de bine autentică, folcloric vorbind, am mai prins și eu cîteva. Cu defilarea lor prin Bruxelles, grupurile folclorice și călăreții amintesc și serbează trecerea prin oraș, în 1549, a împăratului Carol Quintul (Charles Quint).  În seara asta (5.07.) va fi paradă pe străzi, plecînd din Place du Sablon, după înconjurarea bisericii Notre-Dame, ca la orice procesiune. Ieri m-am nimerit prin ”tabăra medievală” din aceeași piață unde era și bere, desigur Ommegang…

(Foto D. Agachi, 4.07.2012, ”tabără” de Ommegang, Bruxelles)

Umbre

După doar cîțiva pași de la gura de metrou, străduțele întortocheate stau cufundate într-o tăcere fără viață și nu-mi dau seama unde anume pot disparea, cu iuțeală de șoareci suri, cei cîțiva trecători… O disipare claustrofilă face pustii sub luna plină a începutului de noiembrie, aleile difuz luminate, ca în picturile lui Léon Spilliaert. Luna rotundă, rece, albă, prea albă, alături de care strălucea luceafărul, îmi amintise că nu era la fel pe dealul negru al copilăriei mele, cînd pe la lăsatul serii începutul de noiembrie era căldicel iar spre zori se asprea și lăsa o brumă groasă, strălucitoare, sub luna cu albeață de os lustruit. Vedeam pe atunci Luceafărul și stelele toate, pînă în profunzimile cerului și eu îmi umpleam mîinile cu pănuși moi ca o piele vegetală…

(Foto D. Agachi, 11.11.2011 în parcul Léopold, Bruxelles)