Tag Archive: peisaj spiritual


Grădina interioară a catedralei e careul contemplației.

Catedrala Saint-Paul din Liège / Cathédrale Saint-Paul de Liège, grădina și galeria (cloître). Foto, 15.06.2014.

DSCF4922w

Ani la rînd am fost atent la zona etnografică a Botoșanilor, cu totul spectaculoasă în reprezentările jocurilor la sărbătorile de Anul Nou, în special căiuții, dar și caprele, spectaculoșii cerbi și urșii. Mă interesează în special detaliile, ele sînt cele în care, dincolo de mimetismul ancestral, se regăsește autenticul.

DSCF4919w

DSCF4924w

DSCF4931w
În jocul căiuților diferențele între sate sau chiar între văile aceluiași sat sînt remarcabile. Melodia dansului și alura sînt poate singurele elemente comune iar diferențele țin de joc, de atitudine și de costumație. Comună e bucuria reprezentării.

.DSCF4954w

Căiuții din Ibănești.

DSCF4961w

(22.12.2012, Botoșani;  obiceiuri de Anul Nou din zona etnografică Botoșani; reproducerea fotografiilor este permisă doar cu acordul meu, Dumitru Agachi)

Impresii din anii trecuți: 2011, 2010

Descoperisem bisericile și mănăstirile din România prin 1980 și am tot continuat să le vizitez. Unele par modeste, altele impozante acolo unde se găsesc, multe obișnuite și, totuși, avînd un ceva al lor unic, iar altele splendide… Cu doar cîțiva ani în urmă am văzut catedrale, iar sentimentul meu a fost cu totul nou plimbîndu-mă prin ele, era alta impresia, oricîte remarcabile albume de artă răsfoisem înainte. Starea mea, atunci cînd am pășit prin cîteva catedrale reper, a ținut de o inocentă fascinație și poate de aceea frazele legate de ”înălțimi” au o ușoară, dezinhibată, exaltare… Într-un fel de halou postistoric, în Belgia am dat de ruinele marilor abații. Aș spune că ”starea vremii” din ziua în care descopăr un loc e aducătoare de semnificații. O vreme însorită euforizează peisajul, cea umedă, cețoasă, îi sporesc dimensiunea onirică… Și, culmea, doar o anume stare a locului îmi este hărăzită.

(Foto 29.12.2012, Mănăstirea Arinului – Abbaye d’ Aulne, pe malul Sambrei lîngă Charleroi, Belgia)

Îmi rămăsese în minte vibrația suavă a cuvîntului mănăstioară, pe care l-am găsit într-un text vechi… Dulcegăriile sonore țin de o anume plăcere ludică și necontrolabilă a minții de a mă surprinde ca un peisaj necunoscut. La Aarschot am dat de chiliile beghinelor. A rămas puțin din fosta mănăstire, cîteva chilii înșiruite, dar chiar și așa e perceptibilă, ca o amprentă a locului, ordinea geometrică, dacă nu chiar milităroasă, ca singură cale (exterioară) de acces la divinitate. Numai că ordinea e săracă în nuanțe și cred că asta e, pentru mulți, greu de înțeles…

(Foto D. Agachi, 29. septembrie 2012; garguiele vesele sînt plasate pe zidurile bisericii Notre-Dame din Aarschot, 1337 – 1450).

În liniștea ritmată de apă din grădina japoneză, am întîlnit călăuza miraculoasă pe care o căutasem demult. Una de export, e adevărat, o venetică pe o costișă din Bruxelles. Iepurașul albastru se ițea printre piticii exotici vegetali, ruginii și albi. Dacă în țara minunilor Alice e călăuzită de iepurele alb, mentorul de alabastru, prin grădina mea trece uneori un iepure albastru cu sclipiri mai degrabă șoptite, dragon de izvor șerpuind prin bolovănișul cenușiu, până la oglinda stătută cu nuferi…

(O vizită în grădina japoneză, Musées d’Extrême-Orient de Bruxelles, 26 iulie 2012; foto Agachi)