relief pictat (de Monet, printre mulți alții…)

Am avut o reținere să asociez picturi celor cîteva fotografii făcute falezelor înalte și scobite de natură de la Étretat… E însă un simplu exercițiu de a înțelege clipa de culoare, nimic altceva…

Monet, L’aiguille et la porte d’aval…

Am citit pe un blog: ”Guy de Maupassant, grand ami de Monet, l’accompagna souvent le long des falaises, et il nous a laissé cet intéressant témoignage, daté de 1885, sur le travail du peintre, qu’il vit alors, suivi par des enfants qui portaient « cinq ou six toiles représentant le même sujet à des heures diverses et avec des effets différents. (…) Le peintre attendait, guettait le soleil et les ombres, cueillait en quelques coups de pinceau le rayon qui tombe ou le rayon qui passe. » Il ajoutait :« Je l’ai vu saisir ainsi une tombée étincelante de lumière sur la falaise blanche et la fixer à une coulée de tons jaunes qui rendaient étrangement le surprenant et fugitif effet de cet insaisissable et aveuglant éblouissement. Une autre fois, il prit à pleines mains une averse abattue sur la mer et la jeta sur sa toile. Et c’était bien de la pluie qu’il avait peint ainsi, rien que de la pluie voilant les vagues, les roches et le ciel, à peine distincts sous ce déluge. »”

Mulțumesc autorului anonim.

(foto 27.07.2017, Étretat, France; copyright ©Dumitru Agachi).

Publicitate

Tautologie

Amsterdam acvatic e tautologie: și simboloc și logic! În fond, ce mai poate fi spus cînd totul a fost spus, ce mai poate fi văzut cînd totul a fost văzut? Amsterdam e, în primul rînd, cercuri de canale, dar e mult mai mult decît atît. Iar dacă e de ”prizat” ceva prin toți porii și de tras adînc în plămîni, e arta (locului) ca o pudră fină…

(Foto în Amsterdam, 12 august 2015. Fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Verdele de august la Castelul Jehay (5.08.2015)

Luminișuri și deschideri în pereții de verdeață… Se găsesc în grădina Castelului Jehay. Luminiș e un cuvînt mult mai plin decît credem… Mi s-a întîmplat să-i înțeleg doar uneori profunzimea. El evocă o stare de lumină la care nu ai acces fără imaginație.

(Foto la Château de Jehay, 5 august 2015; fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Geometrii în spațiu

Nimic nu e ce pare a fi… / volume în cer și pe pămînt…

Sînt sugestii trăite în miriștea care-mi înțepa picioarele în copilărie, în care simțeam arșița în adolescența combinelor argintii ca niște lăcuste… O lume care se schimbă. Dar e mereu aceeași! (Foto, 27 și 28 iulie2015)

Rîurî, rîuri…

Valul…

Ecranul…

Castelul vîrf de munte…

Castelul din Vianden e impozant, iar impresia ține de înălțimi. E un vîrf de munte creat de om, pe stînca abrupta, o completare umană a geologicului… Surprinzător, privit din lateral, castelul pare o catedrală, una veche, între romanic și începuturile sobre ale goticului! Altfel, imaginea lui e frustă și robustă, a fost zidit pentru soldați, nu pentru a isca revelații estetice alpine. Are însă proporții frumoase, iar anume sinteze conferă castelului note de neobișnuit: colonetele capelei, ori galeria bizantină, o splendidă sală în care plimbarea, în spațiul realmente claustru și auster al castelului, trezea dorinți de evadare, măcar cu privirea… În interior, lucruri obișnuite: tapiserii mari cît să cuprindă uitate povești olimpiene, șeminee cît casa și scaune masive în care să stai țeapăn… Cît era de simplă viața pe vremea inorogilor!

 

Capela: arcade gotice și capiteluri bizantine

Galeria cu arcade bizantine

Foto D.A., 8.06.2014, Castelul Vianden, Luxemburg.