Tag Archive: peisaj abstract


În peisajul geometric de la castelul din Seneffe, în care te poți alege cu o răceală clasicistă sau măcar cu o alergie la simetrie, ”cadrele” ciclopice din oțel (uneori) colorat cu rugină încălzesc, oarecum, atmosfera. Sau poate că o lasă la fel, însă eu nu am rămas indiferent la punctele pe care le umple jocul propus de sculptorul italian Mauro Staccioli. E un joc secundar, în care nu e important dacă figurile pure ale artistului au ceva ezoteric. Mai degrabă nu au, cred că ceea ce-i stîrnește interesul e numai dialogul cu „starea naturală”. Profund sau mai puțin cosmetizate (și răvășite) de uman, energiile naturii dau oricărei linii (și forme), oricît de „sumară”, sugestii nebănuite. Simplul se complică „natural”, rezonează și lasă loc (solar) unei stări de liniște. Liniștea norilor în oglinda apei.

„Mes sculptures ne sont pas des objets de décoration… Il s’agit d’instruments de provocation.” – Mauro Staccioli

(Foto la castelul din Seneffe, 9.11.2014; sculpturi de Mauro Staccioli)

Dacă Fabre și Folon au imaginat insul în ”generalitatea” lui esențială (Folon), ori prin sarcasmul straniu care evocă ”eroarea de a fi” (Fabre), sculptorul Axel Cassel surprinde și esențializează aglomerația ”orașului”. Pierzîndu-și expresivitatea chipului într-un fel de ”uniformă” facială (urbană), oamenii lui Cassel devin geometrii ciudate, sofisticate și, totuși, goale de expresie. Reprezentînd la Cassel lumea unui șah lipsit de reguli, combinațiile de ”figuri” abstracte pentru ”formele” umanoide (concrete) nu sînt deloc întîmplătoare. Sugestii jucăuș-obeze create din volume complicate trimit la vestimentații ”urbane” nu atît lipsite de eleganță, cît mai degrabă de interes pentru ”glamour”. Cui îi mai folosește farmecul, cînd viața a devenit atît de ”practică”…

(Axel Cassel, ”La Ville”, 2003, grup statuar pe Rue Saint-Bernard, Bruxelles, foto 31.10.2014)

(sursa)

Sub o aparentă dominantă abstractă, nonfigurativă, pictorul danez Per Kirkeby  este un peisagist. Cel puțin asta a fost impresia de profunzime, dincolo de detalii și nuanțe, pe care mi-a lăsat-o retrospectiva văzută la BOZAR (Palais des Beaux-Arts Bruxelles) în noaptea neastîmpărată a muzeelor, 3.03.2012. Un peisagist somptuos, a cărui forță de expresie, dacă nu rădăcină expresionistă, vine din tensiunea, și insolită și dinamică, a culorii, de cele mai multe ori intensă pe fonduri întunecate. Kirkeby nu e un portretist al naturii ci un compozitor al ei, orchestrînd tonuri și ritmuri ale căror jocuri alcătuiesc mai degrabă o muzică veche, în sonorități care se ascultă cu intelectul urechii și se văd cu intelectul ochiului. Arborele și geologicul sînt instrumentele vedetă ale acestor ritmuri ample.

(Per Kirkeby, Nikopeja I, 1996. © Per Kirkeby, Courtesy Galerie Michael Werner Berlin, Köln & New York, sursa)

Am aflat din notele biografiei artistului că e și sculptor (de altfel, sculptura sa – de un negru strălucitor – e prezentă în expoziție), scriitor, cineast și că ”a collaboré avec Lars von Trier à l’identité visuelle de Breaking the Waves, Dancer in the Dark et Antichrist.”

(sursa)

(Foto D. Agachi, instantanee din ”retrospectivă”, 3.03.2012, BOZAR, Bruxelles)