Amintind că trupul omului e frumos… (Despre manieră, stil și eleganță)

Mulți dintre docții exegeți ai picturii Moldoviței nu au înțeles ce anume o singularizează, de unde vine impresia specială, subtilă, pe care o transmite privind-o. Programul iconografic în formula stereotipă are cîteva ”breșe simbolice”, cum ar fi accentul pus pe reprezentarea (prea catolică!), în multe scene, a Mielului Mistic. Pictorul Moldoviței a fost un ”îndrăzneț” nu numai prin asta, dar și prin atenția fină în redarea unor detalii. Imaginația lui evada din îngrădirile manierei, reușind surprinzătoare accente vizuale.

Unul se află în pronaosul bisericii, într-o secvență din Sinaxar. Tulburatoarele imagini ale sinaxaului, amintintind de pedepsirea și uciderea sfinților pentru credință, sînt dintre cele mai schematice și manieriste reprezentări. Importantă era redarea gesticii atroce a călăului. Însă la Moldovița, în reprezentarea unei astfel de secne, apare un detaliu neașteptat, pe care doar talentul îl poate născoci: călăul ridică pe sabie o năframă… Nimic nu ar fi justificat acest ”joc” pictural! Imaginea unei săbii lungi, dîndu-ți impresia că e cumplit de grea, ar fi fost, vizual, suficientă! În toate celelalte scene e așa! Ar fi îngrozit dar nu ar fi evocat, cu atîta intensitate, tragicul… Pictorul a reușit astfel să sugereze cît de curată, ca o năframă fină, e viața în sfințenie…

În pictura exterioară a Moldoviței îți face plăcere să privești frumusețea, aș spune aflată departe de hieratic. Nimic nu transmite o solemnitate rigidă și arțăgoasă! Chipuri frumoase, cu părul liber, prins în șiraguri de perle, au mișcări elegante și priviri zglobii. Gesturile lor ample, aproape cochete, vorbesc despre o lume mai degrabă citadină, uitînd parcă de asprimile ascetice. Îndrăzneala pictorului de a reda bucuria vieții merge pînă acolo încăt unuia dintre personaje îi lasă dezgolit un umăr tînăr… E atîta (ne)firesc în acest gest, încît am impresia că e cel mai ”omenesc” detaliu din întreaga pictură rareșiană. El denunță toate obtuzitățile și amintește, fără prejudecăți, că trupul omului e frumos!… 😇

(Foto, 18.04.2017, Manăstirea Moldovița; text și imagini aflate sub incideța drepturilor de autor; reproducerea interzisă fără acceptul meu. Cei care vreți să plagiați va rog să nu o faceți!)

Publicitate

Estimp

Rouen-ul gotic deșirat în pietre! (12.04.2014)

O experiență spirituală: cimitirul marin

Eternitatea vie e purtată de cuvintele pe care unele spirite mari le-au născut. Părîndu-le eternitatea doar un somn adînc, și ele l-au dorit însoțit de ceea ce marea poate oferi : ”murmur etern”, mirosuri sărate, liniște de vînt… Nu au fost doar imaginate reveriile, unii le-au și experimentat. Încă din viață cuvintele lor, culoarea și partitura au surprins eternul ca o liniștită experiență. Așa începe drumul îngust ce duce la cimitirul marin de pe faleză. Sub cruci sînt înmormîntați sau doar sub statui. Dincolo, în depărtarea sărată de ceața, ”să-ţi pierzi privirea-n linişte de zei!” — in Varengeville-sur-Mer.

La poarta cimitirului au pus cuvintele pictorului. Mormîntul lui G. Braque se află acolo, ”la marginea mării”.

”Tu soarbe, piept al meu, născîndul vînt!
Noi prospeţimi, din mare exalate,
Îmi dau iar suflet… O, vigori sărate!
În valuri, spre-a sălta mai viu, m-avînt!”

(Paul Valéry, ”Cimitirul Marin”, fragment, traducere de Stefan Augustin Doinas)

(Foto, 13.04.2015)

Ou de struț în cuib de Paști!

… sau catifeaua albastră…

Undeva în Vilvorde, Bruxelles, ”asocieri” la fereastra unei galerii de artă, cred, sau a unui atelier, oricum într-o casă impozantă… Foto, 26.04.2014

Oul – muza lui Brâncuși…

E un colaj de Paști pregătit de Muzeul Boijmans Van Beuningen din Rotterdam. Printre exponate, Muza adormită, un chip-”ou” în viziunea lui Brâncuși, aluzie la splendida expoziție Brâncuși pe care muzeul a organizat-o și pe care am avut șansa să o vedem!

Preiau explicațiile muzeului:

”In the center, you see ‘The three Marys at the tomb’ by Jan and Hubert van Eyck. It’s the moment where the three Maries (Mary Magdalene, Mary Cleophas and Mary Salome) go together to the grave of Christ after his burial to anoint him. When they arrive at the tomb, they see that the stone has been rolled away and an angel tells them that Christ has risen.
Also included in this collage is Brancusi’s ‘La Muse endormie’, since Brancusi is ‘the artist of the eggs’.

The other artworks (from the top right corner, counter-clockwise):
Jeff Koons, Baroque Egg with Bow (orange/magenta), 1994-2008
(detail of) Pieter Bruegel (I), The Resurrection of Christ, c. 1562
Jan van Munster, Relief with Moving Egg, 1967
(detail of) Albrecht Dürer, The Resurrection, 1512
Paul Noble, Egg, 2004
Charles Donker, Wounded Hare, 1979
(detail of) Rembrandt van Rijn, The Three Mary’s at the Tomb, c. 1656
(detail of) François Bonvin, Still life with brass kettle, 1883
Wim T. Schippers, The Eggs, 1966
Constantin Brancusi, La Muse endormie, 1910, Arthur Jerome Eddy Memorial Collection, The Art Institute of Chicago”
(Sursa foto și explicații, Muzeul Boijmans Van Beuningen din Rotterdam)