Tag Archive: palat


Aflu de la radio:
La observatorul astronomic e
Un responsabil regal
Cu ora exactă…
Imaginează timpul după formule complicate
Și scrie oficial în registrul regal
Nimic nu mai poate fi schimbat
Îl aud vorbind
E timid și curgător
Nu a ascultat niciodată muzică
Doar secunde
(Intrarea în grădina Palatului Stoclet din Bruxelles, 18.10.2014)

Mauritshuis a rămas o fascinație venită din cărți, atît pare de special, chiar și după ce l-am vizitat. Dincolo de a fi ”un spațiu de expunere”, Mauritshuis e un palat, el însuși operă de artă, cu splendoarea pe care o presupune. La scara istoriei, chiar și pentru un palat, existența nu e deloc simplă, e o poveste a distrugerii și izbînzii în a-și spori frumusețea, în fond asta e vocația pe care umanul o cîștigă prin artă… Palatul a fost construit la Haga de Johan Maurits, conte de Nassau-Siegen. Ridicarea palatului, cu exteriorul său clasicist, ritmat de coloane adosate și înconjurat de apă, a durat 11 ani, între 1633 și 1644. După incendiul din 1704 au rămas doar zidurile exterioare. S-a întîmplat să fie luată decizia bună ca ruinele să nu fie demolate și palatul a fost restaurat. Pereții interiori și tavanele au fost refăcute în stuc alb și lambriuri, șeminee noi au fost reconstruite, adăugînd eleganță barocă prin saloane și în jurul unei ample scări centrale… Pictorul venețian Giovanni Antonio Pellegrini, aflat în epocă la Haga, e autorul picturilor murale din ”salonul aurit” al palatului.

Salonul aurit, picturi de venețianul Giovanni Antonio Pellegrini.

???????????????????????????????

(Haga, foto D. A., 25.07.2014)

Scaunele

IMGP0484w

În ce perfectă ordine suprarealist-milităroasă trebuie că se vor așeza privitorii la ceremoniile Zilei Naționale a Belgiei, 21 iulie 2013 venind si cu o schimbare de rege, cît se poate de reală… Și regii se pensionează uneori!
(foto în Place Royale, Bruxelles, 19.97.2013, peisaj cu scaune si efecte de căldură lichidă…)

Aș spune ghiduș că ”înglobează” toate celelalte arte, literatură, muzică, pictură și cîte or mai fi, în plus are avantajul de a fi în priză directă cu mirosurile, gusturile și chiar scrîșnetul dulceții dure între dinți. Un tablou abia terminat miroase a ulei rînced, îmbibat de chimicale, dacă e vechi mirosul e uscat ca al unei mumii. Cînd te apropii însă de o pic(ă)tură de ciocolată, parfumurile sînt de lavandă, ghimber, scorțișoară și cîte și mai cîte scorneli. Într-un palat exotic din Anvers, mirosul amestecat al ciocolatei plutește peste lumina filtrată de cristale sunătoare și tonuri verzui, pe care le împrăștie pereții tapetați cu picturi murale. Palatul e acum doar unul gastronomic, într-o haină rafinat croită. Ieși din el ținînd minte parfumuri vîscoase de unt topit…

Laboratorul de ciocolată din Palais du Meir, Anvers:

(Foto D. Agachi, iulie-august 2012, Anvers)

Cum ar fi ca dintr-un magrittean L’Empire des lumières, masivul autobuz galben, straniu în starea lui de relicvă urbană impecabil conservată, să te răpească inexplicabil și să te abandoneze în spații întunecoase, cu multe secole în urmă, mai precis între al XI-lea și al XVIII-lea… Părea un scenariu posibil, prin zona Place Royale din Bruxelles.

Vechiul palat de pe colina Coudenberg era spectaculos, citeva tablouri îl redau în toată amploarea sa, precizia și minuția picturii flamande oferind detalii absolut ”fotografice”.

(Jan Brueghel Le Jeune, l’Infante Isabelle se promenant dans les jardins du palais de Bruxelles, XVIIe siècle © Madrid, Museo Nacional del Prado, inv. 1451)

(Foto D. Agachi, Bruxelles, 20.05.2012)