Tag Archive: oranj


Nu se mai sfârşeşte
Diluviul toamnei
Cade mulţime de zile
Prin umerii lui Noe
Şoimii plonjează printre stoluri vegetale
Învăţând să înoate le creşte o piele
Cu solzi roşii şi galbeni
Peste penele pestrițe
Valuri, valuri izbesc în alba mea corăbioară
În care am salvat cam tot ce se putea,
Din cele create
Ca nu cumva să piară lumea
Odată cu toamna
Nici Creatorul nu-şi mai amintea
Prin ce miracol le plăsmuise,
Galbene, argintii şi brune,
De o arcă a iepurilor nu s-a mai îngrijit nimeni
la potopul ăstei toamne…

(Foto D. Agachi, 29.10.2011, amintindu-mi că stările interioare vin mereu aceleași, însoțite de aceleași cuvinte…)

Nu se mai sfârşeşte

Diluviul toamnei

Cade mulţime de zile

Prin umerii lui Noe

Şoimii plonjează printre stolurile vegetale

Învăţând să înoate le creşte o piele

De papirus cu solzi roşii şi galbeni

Peste penele pestrițe

Valuri, valuri izbesc în alba mea corăbioară

În care am salvat cam tot ce se putea,

Din cele create

Câte o pereche de şuruburi

Ca nu cumva să piară lumea

Odată cu toamna

Nici Creatorul nu-şi mai amintea

Prin ce miracol le plăsmuise,

Șurubele galbene, argintii şi brune,

De o arcă a iepurilor nu s-a mai îngrijit nimeni

la potopul ăstei toamne…

(Foto D. Agachi, 29.10.2010, Pădure din Auderghem, Bruxelles)

Dedicaţii: Andrei, care tocmai a descoperit acea pădure, Elenei, călcând pe ceaţă, lui Sorin, unor prieteni bântuiţi de nostalghie