Partea esențială a unui portret…

Belgienii în general, bruxelezii în special, au o apetență pentru insolit. Asta a făcut să poată dezvolta formule artistice îndrăznețe ca Art Nouveau sau suprarealismul, să-și apropie orice formă de avangardă, rămînînd în același timp de un conservatorism bonom dar și hîtru, cel mai bine resimțit cu ocazia vreunei chermeze. Amintind o tradiție cine știe de cînd, poate galică, belgianului neaoș îi place să-și aranjeze, cu cu o eleganță de pisoi cochet, mustața enormă. Au și un ”ordin„ al mustății bruxeleze plin de insigne și colane, purtate la piept și la pălării drepte… Nimic nu pare mai bruxelez ca o mustață răsucită sofisticat și brumată cu spumă fină de bere.

(Bruxelles, foto în Grande-Place, 18.09.2016, la ”Folklorissimo”, o manifestare a ceea ce a rămas tradițional…)

Publicitate

Portrete folclorice

Folklorissimo e formula de sărbătoare folclorică a bruxelezilor. S-a petrecut pe 19 și 20 septembrie. Nu e cu scene, nu e cu prezentatori și cu ”texte”. Nu e cu diplome! În Grand-Place și prin prejur intri, ca după o ușoară confuzie, în alte timpuri care își au astăzi ecouri. Pare o dioramă stradală. E folclor de burg, cu reflexele lui cosmopolite. Măștile ”giganți” dansează pe ritmuri de charlestonuri. Spiritul caritabil e și el foarte prezent. Umorul mustăcios belgian la fel. Unul cald și primitor, cu zîmbete pînă în vîrfurile coafate. Membrii unei ordin caritabil și-au găsit deghizajul în alterul negru. Poartă o păpușă cu care storc sentimente de compasiune adultilor și bucurii copiilor bolnavi. Sînt claunii anonimi ai circului cotidian, ficțiunea e mai tare ca viața…

Animatorul…

Folklorissimo e de acolo, din pavajul cubic al pieței. Regia nu e ostentativă. La ora la care m-am nimerit în piață, un grup de tineri flamanzi se fălea cu tobe și clopote…

Bruxelezul autentic, belgianul neaoș, aborigen, băștinaș, spuneții cum vreți, e de o jumătate de secol minoritar! Trăiește printre alte minorități, s-a obișnuit cu asta. Încearcă să-și poarte cu o mîndrie și bună dispoziție deloc nedisimulate recuzita identității: ținuta arătoasă, de o eleganță jovială, pălăria tare și îngustă, uneori melonul, la serate… Pălările sînt pline de insignele acelor multe comitete și comiții în care e foarte activ… În public, își strunește la răstimpuri mustăți colosale!

E o lume care trece cu discreție…

(Foto 20 septembrie 2015, Grand-Place, Bruxelles)