Geometrii în spațiu

Nimic nu e ce pare a fi… / volume în cer și pe pămînt…

Sînt sugestii trăite în miriștea care-mi înțepa picioarele în copilărie, în care simțeam arșița în adolescența combinelor argintii ca niște lăcuste… O lume care se schimbă. Dar e mereu aceeași! (Foto, 27 și 28 iulie2015)

Rîurî, rîuri…

Valul…

Ecranul…

Publicitate

Haturi, miriște și pleavă (între cer și pămînt)

Uneori se întîmplă să dau peste o pustietate oarecare și mă iscodesc, vorba vine, arhetipal: ce ar mai putea însemna acum ritmurile unor haturi, miriște și pleavă jilave pe un ogor? Moliciunea tactilă a paielor strivite la treieriș, dar mai ales mirosul lor uscat și reavăn totodată, mi-au rămas din vacanțele cu picioarele goale, cînd mă gîndeam că abia secerișul de august fiind, pînă urma să vină școala era (posibilă) o eternitate.

Mi-am amintit inimile de pămînt ale lui Ion Nicodim.

(Foto D. Agachi, undeva lîngă Liège, 7.08.2012)