Tag Archive: metrou


Nu, nu sînt deloc mîndru cînd merg cu metroul la Bruxelles! Nu există zi să nu dau de un ”șansonetist” român, chiar și atunci cînd sînt doar 4…5 călători în vagon. Dacă nu am eu o predispoziție astrală la întîlniri din astea, e clar că ”mișună” destui prin subterane… Cu acordeonul, cu gura, cu vioara, cu cîte două, cu toate la un loc produc ceva oribil, ce se vrea un pretext de cerșit: început de colinda amestecat cu ”gingîl bel”, ”zaraza” amestecată cu ”oleee!”, de manele, ”ți-a plecat copilu-n lume, negra pîine să mănînce”… toate urmate de refrenul ”sil vu pleee musiuuu”! Nu, nu sînt deloc mîndru, chiar o anume jenă mă încearcă…

Se întîmplă să coboare cîteodată!

(Foto în metroul din Bruxelles, 4.05.2013)

Cît a dat un ropot de ploaie afară, m-am nimerit în stația de la Bursă, e una subterană pentru tramvaie… Deși nu e în drumul meu obișnuit, uneori mă abat pe acolo pentru pînza lui Delvaux și femeile șic pe care le-a pictat plimbîndu-se între lumi cu fantomatice, tăcute tramvaie (impresii de altădată, aici)… Jocul e să-mi imaginez ecoul tramvaielor altfel decît electrice, ”ascult„ trapul cailor orbi prin tuneluri, numai că la ora plimbării mele – prin memoria ficțională – sonoritățile erau altele, de chitariști băgați în priză… Fără să fi știut am nimerit în plină Fête de la Musique 2012 și ea va ține vreo trei nopți, ca orice poveste.

(Foto D. Agachi, 21.06.2012, Bruxelles; în prima fotografie e o parte din pictura lui Paul Delvaux, Nos vieux trams bruxellois, 1978)

Cu realism privind, prin conductele metropolei curge o materie neagră, vîscoasă, fetidă, în care se găsește orice, metaforic vorbind, însăși lumea! Ca și cum pămîntul nu le-ar mai suporta, țevile sînt aruncate din subterane și rupte de forțele isteriei telurice. Spărturile nesfîrșitelor conducte ar putea elibera șirul de trupuri care curg împinse în neant, dar care delicată victimă părăsește colivia perfectă, chiar și atunci cînd breșa se produce?… Tema centrală a sculpturii lui Félix Roulin e trupul captiv în impersonalitatea metropolei (conductă, coloană, perete, pavaj).

Félix Roulin, Sculptures, l’acier corten et le bronze oxydé, station Thieffry, Bruxelles

(Foto D. Agachi, 2012)

Tunelul se deschide în fiecare zori
În ușa metroului mi-am uitat
Umbrela neagra și prima stație cu neoanele ei
E prima judecată orbitoare a zilei
E întuneric pînă unde nu mai ajung
Locul adunării s-a umplut de aripi roșii
Îmi leg șireturile la oră fixă
Pentru ceaiul negru las să treacă un vis uitat în care
Desenele au linii subțiri indescifrabile
Ca o ploaie caldă într-un tunel alb curgea cerneala
În zorile trecute…
Am auzit cum fîlfîia nerăbdarea prin penele cocoșului

(Foto D. Agachi, Bruxelles, interiorul stației de metrou Porte de Hal, ”Le passage inconnu”, 1993, François Schuiten în colaborare cu Péplum-Carez, ”compoziție murală în lemn pictat”)