Tag Archive: mama


Tiv naiv

Mama era un copil cînd cosea
Litere ovale, așa de frumoase
Ca în Abecedar
Și nu înțelegea de ce
Tivul carpetei o pregătea
Pentru viață
Ea își broda pe cuptor nunta literă cu literă și un bastonaș cu punct
Era semnul mirării
Cînd lumea privea în drum la biserică
”Mîncare bună-am pregătit
Pentru soțul meu iubit!”
Scria cu fir albastru închis
La fel s-a uscat cerneala pe certificatul de căsătorie
Mama mamei îi spunea că are mîinile subțiri, bune la cusut
Iar tatăl o vedea rar, întrebîndu-se
Ce tot fac amîndouă, toată ziua în casă
Nu l-a interesat niciodată, ce mînca ieșea din mîinile femeii
Ca laptele din uger și era destul
Restul se întîmpla pe drum…
Nici n-a observat cînd pereții s-au umplut de cusături
Pe una din ele mama s-a cusut cu tiv naiv de mîini
De picioare, de părul ei lung și negru cînd încă era copil
Și nu știa…


(Sursa fotografiilor, aici)

Se dedică Andrei, la ani 20!

Se dedică steluţelor albastre de sub genele memoriei, steluţelor care, cine ştie de unde, o veghează.

Se dedică Elenei.
(Foto, 26 şi 6 martie 2011)

Vocea (5.12.08)

Aşa se întâmplă, pe neaşteptate. Răpirea nu se petrece des. Dar uneori claxoanele nu se mai aud iar şoseaua se lăţeşte neverosimil. Doar pentru că toate maşinile treceau peste calea ferată mi-am dat seama că semaforul nu clipeşte roşu… La radio era un colind, mai auzisem strofele bătrâne, ca şi cum anul s-ar fi oprit în locul în care am abandonat pomul de Crăciun ce se uscase. Dar o duioşie anume m-a cuprins şi i-am spus, se auzea parcă prea tare vocea mea în singurătatea maşinii, „uite mamă, au început sărbătorile” şi chiar mă gândeam că mâine e Sf. Nicolae şi în noaptea asta Moşul Nicolae e omniprezent… Da mamă şi eu aşa mă bucur să vă mai văd !, mi-a răspuns şi vocea ei era aceeaşi ca atunci când ne îmbrăţişa, nu s-a pierdut nimic din catifelarea iubirii sale…

Despre mama…

http://elenaagachi.wordpress.com/category/dumitru-agachi/

http://elenaagachi.wordpress.com/2008/08/18/partea-cea-grea-ramane-dumitru-agachi/