Tag Archive: maison de maitre



Ou cu perle, așa îmi place să cred că e cupola-vitraliu a magazinului Maison de bonneterie din Haga…

Pe străduțele din centrul orașului Haga, pe care abia încap tramvaie fantomatice de silențioase ce sînt, amestecul Art Nouveau / Art Deco e foarte bine reprezentat. În cîteva cazuri, detaliile sînt extrem de rafinate, unele cu totul îndrăznețe!

Maison de Bonneterie e un lanț de magazine. Clădirea din Haga, construită în 1913, în plină fascinație Art Nouveau, e un veritabil spațiu al luxului.

Haga, fațadă Art Nouveau, aș spune de școală belgiană…. Argumente: geometriile metalului, pînă și asocierea piatrei albe cu discrete accente de piatră ”albastră”, într-un ansamblu dominat de echilibru (clasic)!

O vitrină (etno) Art Nouveau!

Rafinament Art Deco și mascaron ”certăreț”!

Detalii din Haga, foto, 25.07.2014.

Cumva, în lipsa unei noțiuni similare în limba română, despre ”hôtel de maître” am putea spune că era casa impozantă, în fine, luxoasă, a unei persoane cu notorietate și care, în plus, avea atîta avere cît să și-o poată permite. După 1894, arhitectul Victor Horta proiectează astfel de veritabile palate urbane la Bruxelles, care fac notă aparte, prin eleganța detaliilor, între alte case de aceeași mărime. Deși sofisticate, detaliile lui Horta se eliberaseră prin Art Nouveau de barocul floral al epocii! Una dintre casele mai puțin cunoscute, proiectate de Horta, e ”l’Hôtel Winssinger”, construită între 1894 și 1897. Arhitectul construia în acei ani casele lui Solvay (1894 -1898) și Van Eetvelde (1895-1897), ambele aflate acum în patrimoniul mondial UNESCO. Fără a avea grația arhitecturală ale celor 2 case amintite, detaliile ”tip” se regăsesc, ca întreaga viziune a lui Horta, pe fațada ceva mai robustă (și parcă mai puțin elegantă) a casei inginerului Camille Winssinger. După mai bine de 30 de ani, în 1929, casa a fost transformată de însuși Horta. Wikipedia spune că a fost modificată și fațada, deși impresia mea e că foarte puțin, ea păstrîndu-și accentele Art Nouveau, în anii în care Horta trecuse cu armele arhitecturii la un Art Deco explicit.. (Bruxelles, foto 6.07.2014)


Pe Rue Defacqz din Bruxelles, lată cît un bulevard de promenadă, am dat de o căscioară zveltă, cu alură dezinvoltă între altele cuminți… Aveam să aflu că a fost casa personală pe care și-a făcut-o arhitectul Paul Hankar. Gîngănii de tot felul păreau fixate într-un insectar sub soarele scobind în pietre. Despre flori, fie ele și de răceala metalului, mai mult decît se vede în poze nu mai e de adaugat… Doar că e art nouveau! (foto 16.02.2014). Sgrafituri de Adolphe Crespin, un afișist art nouveau.


IMGP5205w

Diversitate art nouveau: în anume zone prospere din Bruxelles, înșiruirea de case ajunsese pe la 1900 atît de fastuoasă încît fiecare arata mai degrabă a palat urban, strîns între altele, dînd în inaccesibile și sofisticate grădini interioare…
IMGP5207w
Armonii între vegetal și uman…
IMGP5209w

IMGP5211w

Detaliul ca ritm și trecere…

IMGP5212w

(Foto D. Agachi, ”maison de maître” în Bruxelles; cîteva detalii prinse în trafic, 6.03.2014.)

IMGP2597w

Mi-a rămas impresia că impozanta și, paradoxal, zvelta clădire de pe Avenue Roosevelt 86 din Bruxelles a ”evadat” din înșiruirea urbanistică monotonă. Spațiul din jurul casei îi conferă aspectul de castel modern, iar ”ingredientele” art nouveau sporesc rafinamentul. Clădirea e opera arhitectului Léon Delune (1904). Dacă ideea de zveltețe și ”ritmica” vioaie se ”citesc” de la prima privire, o altă ”vibrație” exotică, pe care un balcanic, să spunem, o poate mai lesne percepe e proporția de ”biserică” a clădirii. Și nu e vorba numai de turnul plasat într-o latură, e în discuție raportul vertical/orizontal al edificiului. Însă accentul care întregește ”povestea” vizuală a casei, dincolo de foarte frumoasele sgrafituri albastre și aurite ale lui Paul Cauchie (restaurate după planurile originale ale acestuia), e sugestia de evadare ”docilă” a vulturului. Dacă arhitectul ar fi tratat sculptura doar ca ”element decorativ”, ar fi plasat-o direct în vîrf, ca simplă ”piesă finală”. Din motive structurale probabil, el a imaginat o colivie albă cu bare groase, pe care (s-)a așezat pasărea. Cum se întîmplă cu păsările (”spiritele” bine) dresate, cușca e mediul lor în care nici măcar nu mai mai trebuie închise. Oricît de larg ar zbura, se reîntorc. Pînă în momentul cînd dorința libertății învinge…

IMGP2905w

IMGP2592w

IMGP2590w

IMGP2599w

IMGP2902w

IMGP2913w

Maison Delune sau Château Feys, Avenue Roosevelt 86, Bruxelles; foto din 30.11. si 6.12.2013