Tag Archive: Madona


michelangelo-sculpteur-la-madone-de-bruges
(Michelangelo, Madona de la Bruges, 1501-1504, Biserica Notre-Dame, Bruges)

Dincolo de naturalețea redării anatomice prerenascentiste, reprezentările medievale ale Madonei cu Isus copil din lumea occidentală trimit explicit la cîteva adevăruri teologice pe care pictura răsăriteană le-a camuflat, prin predilecția ei la transfigurare dar și cu exagerată pudoare. În pictura răsăriteană pruncul Isus e întotdeauna îmbrăcat, uneori în mantie ceremonială, ce pare a-i anula orice libertate genuină. Însă arta occidentală a procedat cu totul altfel. Tocmai pentru a fi vizibil și foarte clar, pentru orice privitor, că nimic nu lipsea și copilul Isus este, anatomic vorbind, unul normal, el e redat dezbrăcat sau doar purtînd o lejeră cămașă care nu-i ascunde sexul, așa cum văzusem în superbul ansamblu sculptat de Michelangelo, aflat într-o catedrală din Bruges… Copilul Isus sculptat de Michelangeo e de o frumusețe firească. Însă dintre reprezentările în pictură și sculptură pe care le-am văzut, cea a lui Niccolò di Giovanni Fiorentino (1480-90), aflată la Muzeul Lázaro Galdiano din Madrid, e printre cele mai sugestive (și îndrăznețe). Copilul Isus degajă forță și hotărîre, o stare de încordare datorită cărora Maria, mamă cu chip matur, reușește cu un anume efort să-l țină pe genunchi. Pumnul stîng al copilului strînge cu putere un porumbel aproape sufocat… Copilul Isus nu are nimic inert sau placid, vocația lui e cu totul alta…

2_Madonna-cernazai_2734
(Madona, Niccolò di Giovanni Fiorentino, circa 1480-90, © Museo Lázaro Galdiano, Madrid.)
(text, 24.12.2015; foto preluate de pe internet)

prev_pfile253705_activity14090

Printre cele mai rafinate reprezentări ale Madonei sau mai degrabă a posturii sale matern-protectivă sînt cele create de ”școala” de pictură din Siena. Școală în sens de iradiere de la un pictor la altul, între 1200 și 1500, a științei artei lor, a rafinamentului în toată paleta termenului, de la frumusețea chipului, la intensitatea privirii și stilistica plasării luminii, pînă la gingășia pe care o regăsești în sensibilitatea cea mai ingenuă. E ceea ce reușește să-mi transmită expoziția de la BOZAR Bruxelles. Școala își are rădăcinile în arta răsăriteană, de acolo își extrage tehnica de transfigurare, cu ”anatomia” ei celestă. E puntea între pictura paleologă și ceea ce urma a fi regăsirea umanului în expresivitatea renașterii. Uitînd de încadrarea abstractă a Madonei (Hodigitria) într-o scenă de templu, între zidurile lui sau pur și simplu de reprezentarea fătră decor, unul dintre elevii îndrăzneți ai școlii a pictat un peisaj care să o învăluie, unul frumos și concret. E unul dintre cele mai însuflețite peisaje și una dintre cele mai frumoase icoane. Sublimul în artă e o formulă închisă, e mai degrabă puncul ei intangibil. Și, totuși, uneori ceva îmi oferă sansa să mi-l apropii. Starea mea la o astfel de întîlnire e dincolo de estetic, e mai degrabă un ”tremur” dincolo de exprimabil. (BOZAR reușește să aducă de două ori pe an, între vacanțele care golesc orașul, expoziții de anvergură! Adună capodopere de pe unde sînt ele răsfirate. Expoziția icoaneelor din Siena vine de la pinacoteca de acolo dar și de la Rouen, unde s-a întîmplat să fie o colecție.)

prev_14090_img1
Giovanni di Paolo La Vierge de l’humilité c. 1450 (Inv. 206), tempera sur panneau (avec encadrement d’origine) 62 x 47,5 cm Siena, Pinacoteca Nazionale

Craciun fericit!