A devenit un fel de tradiție la Bruxelles, ca atunci cînd o clădire urmează să dispară, să fie dată pictorilor… Ei își fac damblaua colorînd-o cum le e viziunea și încărcînd-o astfel cu o ultimă semnificație! Nu neapărat pentru expresivitatea artistică am fotografiat, deși ea nu e deloc de ignorat. Creația îmi pare frumoasă și stenică, nu mai spun de efortul de a picta din macara. Am făcut-o pentru ușoara undă de tristețe pe care mi-a lăsat-o gîndul că vor dispărea și pictura și clădirea. La ce folosește însă cheltuiala de trăire artistică și de bani pentru o astfel de ”efemeridă”? Frumosului urban, lui folosește! Și amintirii că a fost ceva, cîndva. Pictura murală e opera lui SozyOne, unul dintre cei mai vechi în meserie și are peste 1000 de metri pătrați și vreo 34 de metri înălțime… Un epitaf numit pictură. „Dans le graffiti, on a l’habitude de ce que les médias appellent aujourd’hui l’art éphémère, explique SozyOne. Nous, une fois qu’on a fait notre truc, on l’a fait c’est tout, le moment a existé et il existe pour toujours… ” (citat dintr-un articol de Geoffroy Fabre, RTBF-info)