Pe un perete în fața primăriei din Jette (o comună din Bruxelles) e pictat artistul în maniera favorită a belgienilor, cea a benzilor desenate și în simbolica plutirii ascendente, amintind de Magritte. Plutesc vertical condeie cu penițe aurite, pe un cer albastru și senin. Seninătatea e pur imaginară, lumea e altfel… Pe o bancă plasată discret într-un colț al compoziției și aproape de privitor se întîmplă o întîlnire relaxată între artist, scriitor, desenator, caligraf sau ce o fi și prietenii siamezi care-i ascultă cu vădită atenție povestea… Își povestesc cîte și mai cîte, însă pacea momentului e seducătoare. Privind acea scenă doar mă gîndeam la intimitatea dintre ”partenerul” de lume al artistului, penița, penelul, dalta, ecranul sau orice ar fi și timpul din care el se extrage, cel al violențelor, al subumanului al atrocității…
(Foto 16.07.2016, în Place Cardinal Mercier, Jette, Bruxelles).
Tag Archive: lume
12/12. Uneori trăiesc momente pe care le adaug într-un ”patrimoniu” personal al domeniilor artei, al creației simbolice în general. ”Lacul lebedelor” a fost un spectacol de nota 8… 9, cu sclipiri de 10, al companiei ”Moscow City Ballet”, creată în 1988 de Victor Smirnov-Golovanov (fost prim-balerin și coregraf la Balșoi / Bolchoï). Așa l-am simțit, e notarea mea de novice… Însă așa a simțit și ”sala” plină, care aplauda fiecare scenă: aplauze ”călduțe” uneori, animate de emoție de cele mai multe ori și vii, entuziate de cîteva ori, cînd nu atît tehnica (sincronizare și virtuaozități de gimnaste) ducea publicul în extaz ci, mai degrabă, starea de captare în poveste și uitare de toate pe care jocul o crea. Baletul ”Lacul lebedelor” începe plicticos, cu lumea palatului în care prințul trăiește închis în baluri nesfîrșite și conveniențe, pînă cînd ”plonjează” în lumea cețoasă a lacului, fantastă și tragică, a iubirii stranii, în care nimic nu mai e cum era. Însă pentru a retrăi povestea pînă la capăt, nu e de ajuns nici măcar cea mai bună înregistrare. E nevoie de starea unică a ”reprezentării” și e cu atît mai tulburătoare, cînd se întîmplă să fie dansul unei companii care duce baletul către limitele lui de sus.
(Foto cu telefonul, balerina ca un fulg, Bruxelles, 12.12.2015)
Pe un colț de bancă dintr-o stație de autobuz din Bruxelles erau așezate cu grijă cîteva cărți. Pe etichete cineva a scris o mică invitație: ”luați, dacă vă interesează”… Marchează cumva gestul de a dărui cu eleganță. Încerc să ghicesc vîrsta persoanei care le-a lăsat, scrisul frumos desenat e mai degrabă feminin, decupajul floral de etichetă de culoare roz e, probabil, adolescentin… Nu are nici o importață. Cărțile au fost citite și subliniate discret cu creionul, însă păstrate într-o starea foarte bună. De ce a adăugat mica etichetă? Altfel, oricine ar fi crezut că au fost uitate acolo și nimeni nu s-ar fi atins de ele… Cuiva necunoscut îi mulțumesc pentru un gest. Voi păstra mica etichetă roz pe coperta interioară ca pe un ex-libis. (Într-un sens mai larg, el îmi va amiti ceea ce se întîmplă discret cu o carte după ce a fost închisă pentru o vreme…)
Umblu așa în general, rătăcitor, în fine. Despre lumea de idei și cuvinte scrise e vorba. Una pe care o vad tot mai acrită. Pe bloguri și pe facebook cuvintele și ideiile au ajuns imunde, arțăgoase. Inșii vor a fi tot mai ”răi” și ”radicali” și, în special, atei. Se poartă. Mă îndeamnă isterici să uit de ”Dumnezei”, să fiu ”eu însumi”, într-o viziune cum e a lor, golită de sens și umplută doar cu ”libertate”, să fiu ”eu însumi și fără nici un Dumnezeu”… ”Gîndește cu propriul creier” (ah, da, ”propriul”, cuvîntul mereu în plus!), îmi răcnesc frazele pe bloguri. Scrise de tipi ce fac exact contrariul a ceea ce ”propovăduiesc”. Spun că sînt ”liberi”, dar de fapt au ajuns jalnicii propagandiști înregimentați unei noi ”doctrine”: ateismul. Cînd ești eliberat de orice, domnule, nu ar mai trebui să te intereseze să-i faci și pe alții la fel! La ce bun? Ei, domnilor, am de gînd să gîndesc prin cărțile pe care le-am citit, prin educația mea, prin morală și să-i uit pe cei fără nici un Dumnezeu.
Parc la Château de La Hulpe.
Noapte la Bruges, decembrie 2014
Audergem, Bruxelles
O lampă la Château D’attre.