Tag Archive: Liniste




(Scenografia zilei e o ploaie tarkovskiană la fereastra casei din Bruxelles în care locuiesc; în imagini sînt grădinile caselor; 27 iunie 2017, fotografii seara pe la ora 9; copyright ©Dumitru Agachi)

Anunțuri

Mi-ai prezis că o să mă înalț
În punctul în care să nu mai aud plumburiul țipăt
Am așteptat îndelung porumbelul în palmă uneori

Tunsura albă e mereu întunecată
Deși mulți îmi spuneu că ar fi impecabilă…
Citeam în gura ploii ziarul șiroia printre degete
Două monezi rîncede cuibăresc prin buzunarele mele
Gîndurile-mi albe pentru negre turniruri
Cînd îți simțeam parfumul tăceam ca la o spovedanie
Păcatul devorării e al meu, Cronos Buimac
Lepădat pe coasta verde în care
Seceta a scrijelit deșertul
Mi-ai prezis că o să mă înalț și iată-mă
Ars în deșertul coastei mele…

(Foto D. Agachi, ferestre în Grand Place, Bruxelles, 25.05.2012)

În expoziţia Simbolismul în Belgia am întâlnit un artist al straniului, Léon Spilliaert, al vertijului luminii întunecate. Lucrările sale sunt, vorbind într-o percepţie extraestetică, printre cele mai greu de privit din expoziţie. Plumburiul e, dincolo de tehnică, o materie terifiantă. Stranietatea sa vine din tensiunea aşteptării, indusă de halucinantă linişte a stării de încremenire.

Léon Spilliaert, Jeune femme sur un tabouret, 1909, medium gouache, watercolor, wax crayon, pastel, wash, 70,3 x 59, 9 cm (colecţie particulară)

Léon Spilliaert,Vertige, 1908, aquarelle, lavis d’ encre de Chine et crayons de couleur sur papier

Léon Spilliaert Plage au clair de lune, 1946, encre, aquarelle et crayon de papier, 50 x 65 cm (colecţie particulară) (sursa)