Folon – jocul cu privirea

M-a sedus ”Omul” lui Folon de la prima întîlnire, într-o galerie, cred! Despre reîntîlnirile ulterioare, mereu plăcute, am scris de cîteva ori pe blog. Îmi provoca stări oarecum controversate, uneori mă frapa indiferența lui, alteori liniștea lui de spectator niciodată grăbit la întîlnirea cu lumea… Alteori candoarea lui de matur, da, cred că e și o candoare a maturității. Însă în muzeul în care Folon a ținut să-și evoce viața creatoare, aflat într-un cadru de natură aș spune idilic, dacă nu ar fi cît se poate de real și accesibil, am întîlnit ”persoanalitatea multiplă” a omului lui Folon și a femeii pe care sculptorul a imaginat-o. Asociind temelor (abstracte sau figurative) discrete sugestii brâncușiene, starea aparent impasibilă a omului folonian e redată în replici subtile, distincte, într-o diversitate care ține de vocația creatorului de a vedea și, totuși, camufla nuanțele… Maniera în care Folon își lasă privite sculpturile și desenele e punera lor între oglinzi, uneori și a spectatorului. Rezultatul nu e o ”amețeală” care să te cuprindă ci un joc al privirii în toate detaliile deodată, într-o ”dimensiune” extinsă în imaginar.

 

Muza adormită…

(Foto la Fundația Folon / Fondation Folon, 14.05.2015; fundația se află pe domeniile castelului de La Hulpe, lîngă Bruxelles)

Publicitate

Fotografie cu poezie fără titlu

Am risipit multe cuvinte
Ca un agricultor ce a uitat de recolta pîrguită
Peste care dă o hulă, o dimineață,
O lene, ori ceva se întîmplă pe umărul stîng

(Foto: Andra Agachi, 1.11.2014, în incinta Fundației Folon, La Hulpe, Belgia. Statuia în bronz e creația sculptorului Jean-Michel Folon)

O plimbare pe domeniul industriașului Solvay

Știu, mai toată lumea pozează ”culorile toamnei”. Unii s-au săturat deja, le ajunge, ”consumă” puțin și anorexic chiar și din lumină, sînt deja revoltați. Eu nu! La Hulpe au venit mulți, era 1 noiembrie, sărbătoare și, mai ales, senin. Nu mai văzusem alei pline ca la defilare. Una în tăcere animată, ludică. Nimic strident, la cîteva mii adunați laolaltă… Un fel de furnicar, pe unul dintre cele mai mari domenii și e lîngă Bruxelles. Parc englez și pădure. Păsăret peste tot! Și nicăieri nu am văzut vreun muc, pet, hîrtie… Chiar dacă poți mînca ”pe iarbă” oriunde vrei!

Domeniul Solvay, însemnînd un parc foarte întins, lacuri și pădure (o parte fiind rezervație naturală), se află la doar cîțiva kilometri de Bruxelles. A fost proprietatea și, cumva, proiectul industriașului Solvay, chimist reputat, ar fi meritat Premiul Nobel pentru descoperirea civilizatoare genială: soda caustică! Fabricarea a tot ce e săpun, de la cel mai ieftin la cel mai reputat are la bază soda lui Solvay. Fiul ”gentilom” al burghezului de care am pomenit și-a donat proprietatea de ”La Hulpe” statului belgian… Un gest de maxim altruism civic? Fără îndoială! Îmi poate da cineva un exemplu românesc asemănător? Domeniul e declarat acum ”patrimoniu excepțional” al comunității valone (”domaine classé patrimoine exceptionnel de Wallonie”). Oricine se poate plimba liber și gratuit pe iarba, pădurea și aleile domeniului. În orice dispoziție sufletească, dar cu grijă pentru natura de excepție. Oricine poate alerga, mînca, dormi, călări, fluiera, scrie și picta și cîte și mai cîte, gratuit, ca un plătitor de taxe democrat pe care statul îl respectă!

(Foto, 1 noiembrie 2014, La Hulpe, Belgia)

Femeia lui Folon…

Dacă despre omul sculptat de Folon am înțeles, de cum l-am văzut, că-l pot descrie în relativ puține vorbe fără a-i ciunti ”substanța”, cu femeia creată de același e mai greu… Observația la îndemîna oricui ar fi că e (în)cîntătoare, așa longilină cum a imaginat-o sculptorul, cu brațele strînse hieratic și ridicîndu-și capul mai degrabă tăcînd, ca o întrebare nerostită… O trimitere la Brâncuși nu ar fi tocmai deplasată, măcar pentru a reliefa mai degrabă ceea ce e diferit în tratarea temei, la pasăre mă refer…

(Foto în incinta Fundației Folon, La Hulpe, 12.10.2014)

Folon și omul contemplativ

Nu știu care e impresia multora cînd îl întîlnesc undeva ”pe drum”, așa cum e de regulă plasat, pe discretul om al lui Jean-Michel Folon. Ca în orice peisaj ”suprarealist”, persoanajul (anodin) e straniu tocmai prin situarea lui în obișnuit: e îmbrăcat decent, purtînd, cu o notă de eleganță obeză, palton și, dintotdeauna, aceeași pălărie de oraș, funcționărescă, peste un chip care a pierdut orice grimasă. Omul sculptat de Folon e ”un privitor” care ori se plimbă cu pași rari ori face un popas și contemplă tăcut mulțimea. La forfota ei nu are nici un chef să participe! În preajma acelui companion incognito (al singuraticilor), oriunde l-am găsit, în mari expoziții gălăgioase, pe alei cu umbră ori în galerii bine luminate, am avut o duioasă senzație de bine și, deloc paradoxal, de comunicare, de parcă ne-am fi cunoscut cîndva. Așa s-a întîmplat și într-un mic spațiu ”de meditație”, cu pante tăiate de pavele, unde l-am reîntîlnit într-o postură de data asta ”vorbitoare”! Între clădirile în care se află Fundația Folon și unde sînt păstrate operele artistului se află o fîntînă ce curge din masca unui om…

Sculpturi de Jean-Michel Folon, aflate în incinta Fundației Folon, La Hulpe, Belgia (foto, 20.07.2014).