Tag Archive: Joan Miro


OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Niemeyer a transfigurat prin lumină și umbre lumea periculoasă, supusă dezastrelor. A imaginat un ”vulcan” printre clădirile prismatice din perioada reconstrucței orașului Le Havre. Volumul de beton frînge simbolic tot ce e precis și rectiliniu. Denumit abia din 1990 ”Le Volcan”, ansamblul creat de Niemeyer între anii 1978 – 1982 e una dintre instituțiile artistice notabile din Franța (teatru, muzică, dans). Privindu-l, spațiul alb urcînd ca un nor către albastru mi-a amintit de Miro…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto 9 august 2016, Le Havre)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sculptură (instalație) de Joan Miró, plasată în grădina Rijksmuseum din Amsterdam. Imaginația subversivă și onirică a lui Miró reduce la ”esențial”.

(Foto 12 august 2015. Fotografiile și textele publicate pe blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Într-un comentariu, Elena lăsa aşteptat din parte-mi un „material mai amplu”, în marginea expoziţiei Miró de la Bruxelles. 

Gîndurile poetului/pictor vorbesc cuvinte simple, culori tari şi compoziţii de o sofisticată simplitate…

„Je ne fais aucune différence entre peinture et poésie. […] Le peintre travaille comme le poète. Le mot vient d’abord, la pensée ensuite.” Joan Miró

Punerea în relaţie a gîndurilor – cuvinte – imagini din opera pictorului îmi aparţine (pe alocuri, viziunea mea e diferită de cea din expoziţie). Imagini din expoziţia Joan Miró peintre poète, 03 – 06.2011, Espace Culturel ING, Bruxelles (sursa foto cu referinţe aici, un videoclip aici, foto din expoziţie, D. Agachi, 24. 04.2011)

Adaug o „reflectare” muzicală a unui gînd parcă pictat de Miró, în „constelaţii” de sonorităţi…

Înserare

Se dedică Elenei

Cineva a pus o bancă exact
Unde îi era locul
Nici nu încerc să înţeleg de ce
A uitat-o acolo,
Belvedere, care e sensul neaflat să te oglindeşti
În singurătatea-i ?
E acolo fără nici o bătaie de aripi
O bancă a tăcerii celei dintîi de unde
Priveam amorf verdele
În faţa ei rînduri, rînduri, mustesc ştevii
De post primăvăratec
Pentru banca aceea am lăsat
Să piară în vînt ultima săgeată…

Ilustraţia: Joan Miró, L’ espoir du navigateur, VI, 1973, Fundació Joan Miró, Barcelona, în expoziţia Joan Miró peintre poète, 03 – 06.2011, Espace Culturel ING, Bruxelles.

Joan MIRO, Le cheval de cirque, 1927, huile et détrempe sur toile, 96 x 130 cm, Bruxelles, Musée d’Ixelles (collection Max Janlet), foto; expoziţia: De Dürer à Jan Fabre. Chefs-d’œuvre (« les œuvres les plus prestigieuses de sa collection »).

Mă tot întreb cum poate încăpea într-o compoziţie simplă, un ocean de picturalitate!

Se dedică: Elenei, Andrei