Tag Archive: Iulie


OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Nimic nu e ce pare a fi… / volume în cer și pe pămînt…

Sînt sugestii trăite în miriștea care-mi înțepa picioarele în copilărie, în care simțeam arșița în adolescența combinelor argintii ca niște lăcuste… O lume care se schimbă. Dar e mereu aceeași! (Foto, 27 și 28 iulie2015)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Rîurî, rîuri…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Valul…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ecranul…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Tinara cu perla - Vermeer

De fapt, ce anume mă face să nu mai simt nici o urmă de ”cotidian”, de iluzoriu, chiar și numai pentru cîteva minute, cînd văd o pictură de exemplu, despre care îmi vine să spun ”îmi pare că este vie”? Nu că e ”desăvîrșit” de frumoasă, nu asta mă înalță; în fond, o imperceptibilă fisură estetică face vizibile ”limitele” picturii în raport cu ”desăvîrșirea” și efectele ”îmbătrînirii” pînzei și culorii… Și cu toate astea, sau, mai ales, pentru asta, un astfel de tablou e ”prezent”, a rupt cu trecutul și s-a așezat în ”lumina” de care am avut parte ca de un mare dar! Contemplîndu-i zîmbetul, privirea clară ce mă urmărește la rîndu-i din tablou, înțeleg că, da, dincolo de părere, ”tabloul e viu”: iradiază o lumină ca o icoană. Întrebărilor mele le-am găsit un posibil răspuns ”idealist” la Hans Sedlmayer. Analizînd capodopera lui Vermeer ”Elogilul picturii”, Sedlmayer înțelege că ”accentul este pus, ca în atîtea tablouri ale lui Vermeer pe trăirea luminii…” Tăcerea în care este închisă prin natura sa arta picturii e ”tainic însuflețită”. E „solemnă ca tăcerea din spațiul unei biserici în care se revarsă lumina. Lumina aceasta este – lucrul a fost adesea remarcat – «obiectul» propriu-zis al tabloului. […] ea are totodată caracterul unei lumini suprareale.” Dacă Sedlmayer vedea la femeia din tabloul ”Elogiul picturii” cum” o «lumină lăuntrică» este iradiată de fața ei – odată cu schițarea unui zîmbet fericit – care astfel se transfigurează, dobîndind o înaltă frumusețe…” eu mi-am amintit de ”Tînăra cu perlă” de la Mauritshuis. Tabloul acela mi-a oferit cîteva clipe de situare în lumină! (Hans Sedlmayer, ”Epoci și opere”, vol. I, București, Ed. Meridiane, 1991, pp. 286 – 298)

Mauritshuis a rămas o fascinație venită din cărți, atît pare de special, chiar și după ce l-am vizitat. Dincolo de a fi ”un spațiu de expunere”, Mauritshuis e un palat, el însuși operă de artă, cu splendoarea pe care o presupune. La scara istoriei, chiar și pentru un palat, existența nu e deloc simplă, e o poveste a distrugerii și izbînzii în a-și spori frumusețea, în fond asta e vocația pe care umanul o cîștigă prin artă… Palatul a fost construit la Haga de Johan Maurits, conte de Nassau-Siegen. Ridicarea palatului, cu exteriorul său clasicist, ritmat de coloane adosate și înconjurat de apă, a durat 11 ani, între 1633 și 1644. După incendiul din 1704 au rămas doar zidurile exterioare. S-a întîmplat să fie luată decizia bună ca ruinele să nu fie demolate și palatul a fost restaurat. Pereții interiori și tavanele au fost refăcute în stuc alb și lambriuri, șeminee noi au fost reconstruite, adăugînd eleganță barocă prin saloane și în jurul unei ample scări centrale… Pictorul venețian Giovanni Antonio Pellegrini, aflat în epocă la Haga, e autorul picturilor murale din ”salonul aurit” al palatului.

Salonul aurit, picturi de venețianul Giovanni Antonio Pellegrini.

???????????????????????????????

(Haga, foto D. A., 25.07.2014)

Dacă o fi existat un vehicul care a dus frumusețea în lume, cred că a făcut o escală mai lungă la Bruges, o fi avut un accident sublim de cîteva secole…

Tihna cîntărețului… și naiul mecanic…

Prin nori călători…

Bruges e orașul mereu diferit în fiecare pereche de ochi… Așa e povestea în care ”și eu am fost acolo, uneori”.

Godot a uitat să vină…

Mirosuri vechi…

(Bruges, foto D. Agachi, iulie 2014)


Ou cu perle, așa îmi place să cred că e cupola-vitraliu a magazinului Maison de bonneterie din Haga…

Pe străduțele din centrul orașului Haga, pe care abia încap tramvaie fantomatice de silențioase ce sînt, amestecul Art Nouveau / Art Deco e foarte bine reprezentat. În cîteva cazuri, detaliile sînt extrem de rafinate, unele cu totul îndrăznețe!

Maison de Bonneterie e un lanț de magazine. Clădirea din Haga, construită în 1913, în plină fascinație Art Nouveau, e un veritabil spațiu al luxului.

Haga, fațadă Art Nouveau, aș spune de școală belgiană…. Argumente: geometriile metalului, pînă și asocierea piatrei albe cu discrete accente de piatră ”albastră”, într-un ansamblu dominat de echilibru (clasic)!

O vitrină (etno) Art Nouveau!

Rafinament Art Deco și mascaron ”certăreț”!

Detalii din Haga, foto, 25.07.2014.