Tag Archive: Ionut Sinescu


Uneori se așează cuminte
ca viespea pe umeri
tăcută își caută cuib printre nervi
și lațul începe să-și strîngă nodul
tandru
silabă cu silabă

(O fotografie cu prieteni… Am lăsat o umbră la Bruges, 28.09.2014)

Reclame

600px-Egon_Schiele_027

(Egon Schiele,  Herbstbaum im Wind, u.p., 1912, Muzeul Leopold , Viena, sursa)

Firul tainic al unei corespondențe surprinzătoare între o pînză a lui Schiele și cîteva fotografii ale lui Sinescu mi s-a părut a fi ”atmosfera” bolnăvicioasă sau, altfel spus, paloarea atmosferei. Ambii văd un orizont alb ca fața unui anemic. Ceața secătuiește natura și o aduce la starea de schelet negru, firav, lăsînd o apăsătoare (și nevrotică) senzație că timpul nu-i mai dă nici o șansă de regenerare.

576020_554198207946822_910380664_n

(Foto Ionuț Sinescu, martie 2013)

A vedea îngerul în orice femeie nu ține doar de un ”aparat” performant, e nevoie și de un suflet de privitor. Al unora e mai exersat în a simți vîntul într-un stufăriș, muzicanți, pictori, fotografi fiind. Al privitorului e însă capabil să prindă, ei da, chiar și ”îngerul” cuibărit în orice femeie, iar Ionuț Sinescu știe să privească. ”Oglindirea” femeii în carnația ei vulnerabilă e ”angelologie” pură. Femeia din peisajele lui Ionuț Sinescu e frumoasă tocmai în adormirea fotografică. Cum dansează îngerul eliberat e treaba fotografului să-l surprindă…

(Foto Ionuț Sinescu, sursa)