Tag Archive: inger


Într-un scurt tratat de angelologie îngerul de Amiens își are un loc aparte. Dacă cel de la Reims a fost sculptat, ca și Fecioara Maria, uneori, cu un frumos chip surîzător, talentatul sculptor de la Amiens l-a redat cu și mai multă îndrăzneală… Contrar a ceea ce am crede îndeobște ”despre îngeri”, frumosul chip cu păr ”bălai” de la Amiens rîde reținut, cu bucuria pe care ți-o oferă o discuție între prieteni, de exemplu… El e prietenul din înalt, pe zidul catedralei îl regăsești ridicăndu-ți ochii, dar și de aproape, amintindu-ți de cei mai dragi ai tăi, atunci cînd au fost veseli… El e ”profesorul” îngăduitor cu toate stîngăciile vieții mele și rîde stenic pentru ca eu să înțeleg că ”rigoarea” e severă, dar nu e niciodată nemiloasă! El surprinde o celestă înțelegere despre „vina” de a trăi și rîde cu bunătate….

(foto 31.07.2017, Catedrala din Amiens, Franța; copyright ©Dumitru Agachi)

E cumva un mister fascinația pentru îngeri, logic, o fantasmă, așa pare, însă e printre cele mai de luat în seamă! Parisul e plin de Îngeri de toate ”vîrstele” aș spune, de la cei medievali și candizi, la cei bucolici, pînă la cei (mai) romantici dintre ființele celeste! Modernii sînt tragici! Ei deșiră aripi încăpătoare, cît toate (dez)iluziile veacului….


Ingerul dintr-o capelă… Redarea plutirii lui amintește de Giotto. E printre cei mai vîrstnici dintre îngeri. Musée de Cluny.

Îngerul de la Sainte-Chapelle în lumina înserării

și luminat la ora 9, dimineața.

Îngerul de la Sacré-Cœur, Paris.

(Foto, Paris, 3-5 iunie, copyright ©Dumitru Agachi)

epitaful-de-la-Neamt-sec-XV
Am căutat mult pe internet o imagine cu această operă de artă excepțională ca valoare spirituală și realizare artistică. ”Prea frumosul aier”, cum numea Iorga broderia egumenului e, în fapt, o capodoperă a rafinamentului artei medievale. A fost lucrată în Mănăstirea Neamțului tocmai la 1437, în vremuri atît de confuze pentru Moldova, la vreo doi ani după ce s-a născut Ștefan cel Mare (1435, datare aproximativă). Am căutat mult și am găsit… foarte puțin. (Epitaful păstrat acum la Muzeul de Artă al României ar merita să fie fotografiat în fiecare detaliu dar nu e.) De asta spuneam că nu mai privim la frumusețea autentică…
Scena e plină de îngeri (cinci), plasați piramidal în jurul ”Dumnezeului adormit în somnul morții omenești” (spune Iorga, descriind epitaful). Desăvîrșita redare a posturii închinării angelice e dublată de dramatismul expresiei îndurerate de pe chipuri. Îngerul care plînge în mîini relevă ceva care e mult dincolo de angelic, el surprinde ceea ce e mai înălțător în firea umană, accesul la suferință, la tragic.

DSCF1313w

Urcam pe dealuri
De nouri, pieptiş
Şi te priveam, suflete
Pieziş
Un pas şi doi
Şi eram sus
Tu rămîneai (terestru)
Indispus.
O pana s-a desprins
Şi pare în cădere
Trecute veri din vara de-nviere
Nu înţelegi că limba o să cînte
Pe buza ta ca un Big Ben
Sub tîmple
Nu strigi din tuburi de organe
Mă chemi şoptit
Mă plimbi pe rime
Vane
E roşie săgeata
Şi-i pitită
În ochii tăi ca marea
Cea dospită

Înger, îngeraşul meu
Te scot arareori din clisă,
Tu adormi şi luminezi
Cu o eclipsă
Aşa e jocul
Se mai schimbă rolul
Eu stau să te veghez
Tu să-mi duci dorul
Nu era vis şi tot
Urcam pe deal
Trecut-a norul
E drum lin, letal
Pe degete am prins un fir
Să fie
De legămînt
Inelul pe tipsie
Îngere, te-am aşteptat destul
Eşti prea încet
Eşti prea uituc şi prea
Sătul
De mine cel ce urcă
De tine
Cel din isme…

(Data scriiturii, 5 august 2014; locul fotografiei, undeva între Dorohoi și Suharău)

Se întîmplă să coboare cîteodată!

(Foto în metroul din Bruxelles, 4.05.2013)