Tag Archive: impresii


Cornul

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Un corn din ograda încă albă, rece pe cînd așteptam primăverile, mi-a lăsat printre cele mai intense impresii florale din copilărie. Plantat cîndva de bunicii mei, l-am prins în plină frumusețe. Zăpada stătea încă sloi, așa cum o adunau, să fie peste an mai multă apă la rădăcini, iar eu mă puteam urca lunecînd pe mormanul care mă ținea, să-i rup cîteva flori ghemotoc și alergam cu ele anunțînd ceea ce vedeau veselindu-se cu toții, că a înflorit cornul și or să fugă ciorile….

(Bruxelles, foto, 26 februarie 2017, seara)

Reclame

Fapt divers

O luăm de la capăt
E doar o frînghie
Cu nod
Între două etaje, sub lustra
Art Nouveau
Doi scarabei se aprind
Cînd nodul se strînge
Aripile lor ard, scapără confetii
Sticla se afumă
Privesc eclipsa (la capătul ei)
Ca un crai nou
De ce ai tăcut? Întrebi,
Sînt mereu, mereu corzi întinse
Pe facebook
Escaladează
Dumnezei întregi și Dumnezei sparți

O luăm de la capăt
E o frînghie simplă
Sugrumă
Vertebra lipsă
E palidă, pioasă, sacrală
În ea au cuibărit insecte hermafrodite
Mă așteaptă doctorul de gardă
Breaking News
Nodul strînge în jurul vertebrei, ce simțiți?, întreabă
Mulțimea privește
Defilează cu principii pe buze…

(foto din Bruges, decembrie 2014)


Detaliu, Jan Verkolje, 1674.

Una dintre observațiile zilei de ieri (25.07.2014), la Muzeul Mauritshuis din Haga: în mai toate tablourile cu scene de interior din pictura flamandă, chiar și în cele din biserică, cîinele e mereu prezent! E surprins fie dormind, dacă scena e una în care cîinele simte o stare de ”pace” sau în posturi atente, cînd scena presupune o anume dinamică (un moment de joacă, o întîlnire între personaje)… Rezumînd, pictura flamandă e o istorie (canină) în imagini!


Detaliu, Gabriël Metsu, Een jonge vrouw die muziek schrijft, c. 1662 – 1663.


Detaliu,Frans van Mieris de Oude, Een man en een vrouw met twee honden, (‘Hondje plagen’), 1660.
În pînză lui van Mieris, subiectul scenei de tandrețe e cățelul din brațele femeii! În joacă, bărbatul îl trage de ureche, iar femeia îi respinge, cu un gest tandru, ”brutalitatea” ludică în urma căreia suferă ”odorul”! A picta ”nimicuri”! Și, totuși, cîtă atmosferă!

Detalii de picruri din Colecția Mauritshuis din Haga; fotografiile sînt luate de pe pagina de facebook a muzeului


(Spre atelier)

La Bruxelles sînt două muzee dedicate suprarealistului Magritte. Deosebiri (reale): unul e de stat, e un muzeu interactiv și imaginativ al operei, plasat în centrul orașului. Celălalt a fost înființat de un colecționar, e, prin urmare, privat. Colecționarul a avut ideea de a (re)găsi, ca un detectiv, o bună bucată din viața reală a pictorului petrecută la Bruxelles. A adunat scrisori, documente, pașaportul, aparatele de filmat și mașinăriile de montaj ale lui Magritte, zurgălăi și ceasuri, multe dintre obiecte chiar de la Georgette, soția artistului. După care a cumpărat casa și a restaurat, pe baza fotografiilor, apartamentul în care suprarealistul practician și teoretician a stat cu chirie vreo 24 de ani (Rue Esseghem, 135). Magritte a fost un chiriaș consecvent, încît jumătate dintre tablourile sale au fost pictate acolo. Fotografiindu-și opera, a ”prins” și multe dintre unghiurile casei. Casa era, pe vremea pictorului, locuită de 3 familii, soții Magritte au stat la parter. Debușeul artistic a fost mica grădină cu atelierul situat la capătul unei cărărui de cîțiva metri. Încă o probă că imboldul artei e geniul dar și un minim confort! Umblînd prin casă, m-a frapat aceeași impresie mereu repetată: universul pictural al lui Magritte e umplut și cu substanța acelei case (obișnuite) din Bruxelles, transfigurată însă, prin urmare ”suprareală”…

De la realitate la suprarealism…

Magritte_la_duree_poignardee

 

(Foto, 29 mai 2014, casa-muzeu Magritte din Jette, Bruxelles; reproducerea este după La Durée poignardée, 1938, sursa)

Intrarea în castelul din Seneffe (vedere de pe o alee împădurită pe domeniul castelului)

Ce rămîne, ca o indefinită senzație (arareori), după vizita la un castel… Nu au importanță grandoarea, în nici un caz opulența. De fapt, nici nu le vei găsi! Întotdeauna eleganța și rafinamentul dau starea de bine… Un trai rafinat a însemnat mai degrabă reținere și delicatețe asumate, o trecere cu stil prin viață. Și, pînă la urmă, ce anume rămîne? Da, impresia de ceva cunoscut, amintirea vagă că ai mai fost pe acolo… Ai mai fost? Nu, desigur, însă locul prin care te plimbi în tihnă face posibilă o astfel de amintire închipuită și încîntarea, însingurată, pe care o simți într-o lume aparte. De care, prin fire nevăzute, aparții cumva, prin ceea ce se numște, simplu, bucurie estetică… (foto, exterioare la castelul din Seneffe, 4.05.2014)
Castelul neoclasic din Seneffe / peisajul straniu

Un ochi de apă în grădina geometrică sau ceasul fără ore!

Teatrul castelului din Seneffe

Castelul din Seneffe: straniul de peste tot și din grădina geometrică

Sculptură de Pol Bury, ”12 + 12 triangle”, 1990, oțel inoxidabil, amplasată în oranjeria castelului. E o sferă dinamică și oglină acvatică. Trimite în S.F.