Tag Archive: Imagine



Ce altceva poate fi astăzi un muzeu în afară de imagine, imagine, imagine, secvențe de film pe repede înainte. Timpul nu mai are timp din păcate și doar vizualul contează. La etajul 6 al ”Casei istoriei europene”, noul muzeu de propagandă de la Bruxelles, e plasată o supradimensionată ”parabolică”, pare una dintre cele care ascultă prin spațiu civilizații extraterestre… E un imens ecran pe care sînt proiectate imaginile lumii în care trăim. O confortabilă bancă circulară te așteapă… Dar cît de ”relaxat” poți să fii la exemenul conțiinței sinelui (tău) european, dacă ai ajuns cumva să o ai ?…

(foto din 20 august 2017, Casa istoriei europene, Bruxelles; copyright ©Dumitru Agachi)

pretext

Uneori, chiar și arhitectura impersonală spune ceva…

(foto, 26.05, Bruxelles)

dscn3856w1
5 orașe se numește expoziția lui William Klein de la Bruxelles. Privitorul are șansa de a vedea selecție fotografiilor făcută de autorul însuși. E un mare privilegiu pentru privitor și, poate, și pentru artist, la cei 88 de ani (s-a născut în 1928). Din, să ne imaginăm, cred că nici nu sînt în stare să evaluez corect, cele cîteva zeci de mii, poate sute de mii, de imagini cîte s-or fi adunat în profesia de fotograf de modă, de reportaj, de stradă, a ales atîtea cît să umple dens cu tablouri mari pereții unei săli cu balcoane. Înrămările autorului trimit la impresia unor decupaje fruste din ziarele vechi, nu au contururi de carton, doar cadre negre, fine, susțin imaginile. Cele 5 orașe sînt megalopolisuri iconice pentru lumea modei și a vieții culturale, a ritmului nocturn, în general: New York, Paris, Moscova (da!), Roma și Tokyo. Interesant, nici un cadru de peisaj nu se regăsește: totul e expresie și forfotă umană, de la cea cotidiană, la cea amestecată între glamour și pauper. Fotografiile lui WK surprind un amestec de viață așa cum a ajuns, fascinantă și ieșită din tipare, de la cele estetice la cele arhetipale, de la semnificativ la obișnuit și iluzoriu: strada, piața, barul… Din toată opera, autorul și-a ales 4 (cred că am numărat bine) imagini color: o manifestație feministă, o întălnire de ”domni” la club exclusivist, o scenă de paradă gay, altfel spus, fotografiile unor contraste (și, pentru cei mai mulți, derapaje) sociale.
Pictor de formație, autorul a lucrat pe cele mai ”tari” fotografii ale sale, pe cele care reduc la esențial o poveste cît lumea de veche! A adăugat peste fotografii culori tari, în compoziții abstracte de un grafism care să sugereze acolo unde fotografia nu poate mai mult sau nu poate și altceva. ”Tehnica mixtă” (nu am altă ”formulă de specialitate”) rupe fotografia din cotidian și o transpune în atemporal altfel spus în ”artă pură”.
Imaginile au uneori un șarm de film fellinian, cum e celebra imagine din Roma, în care alb-negrul rochiilor a două femei e surprins pe ”zebra” străzii trecînd în sensuri contrare, într-un furnicar uman care le ignoră. WK a scos moda din studiouri garnisite cu lumini și a plasat-o în ”concretul” citadin autentic, încît lumea străzii devine altceva, una onirică.
Născut american, WK e ”artist francez” prin adopție culturală: a studiat, trăit și și-a făcut opera la Paris. E ”artist multiplu și inclasabil (!): fotograf, cineast, pictor și creator de cărți”, de albume mari, superbe (aflate, de altfel, la vînzare în expoziție). E, cumva, ”părintele” (spun biografii, ei nu ocolesc deloc limbajul clișeist, nu au frustrări) ”street photography”. E din bibliografia obligatorie pe temă!
Expoziția e o premieră pentru Bruxelles și se află la Botanique (clădirea fostei Grădini Botonice) într-o sală deosebită, atractivă ea însăși.
(31.12.2016, fotografii de atmosferă; precizez că fotografiatul în interiorul expoziției nu e interzis)

dscn3888w1

dscn3869w

dscn3878w

dscn3877w

dscn3882w1

Uneori se așează cuminte
ca viespea pe umeri
tăcută își caută cuib printre nervi
și lațul începe să-și strîngă nodul
tandru
silabă cu silabă

(O fotografie cu prieteni… Am lăsat o umbră la Bruges, 28.09.2014)

L-am auzit la radio pe un poet și fotograf algerian, afirmînd că a descoperit în fotografie o aceeași forță poetică. O fi știind bine ce spune, în orice caz gîndul lui mi-a plăcut. Nu plec de la banalitatea că o imagine spune mai mult decît un întreg text, oricum nu de imaginile viu colorate de care s-a umplut FB e vorba. ”Pereții” arată acum ca odăile de altădată, pline de carpete, unele cu versuri cusute. În astfel de voracitate ”imagistică” e doar o teamă de (i)real. Fotografia e altceva, în esență are bidimensiune metaforică. Cred în poezia fotografiei mai abitir decît în proza ei.

(Foto D. Agachi, 9.09.2012, Bruxelles)