Tag Archive: happening


OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Amsterdam acvatic e tautologie: și simboloc și logic! În fond, ce mai poate fi spus cînd totul a fost spus, ce mai poate fi văzut cînd totul a fost văzut? Amsterdam e, în primul rînd, cercuri de canale, dar e mult mai mult decît atît. Iar dacă e de ”prizat” ceva prin toți porii și de tras adînc în plămîni, e arta (locului) ca o pudră fină…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto în Amsterdam, 12 august 2015. Fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cînd am citit pe net că în munții Belgiei, undeva în Ardeni, vom vedea ”măști venețiene”, mă așteptam la ”niște” măști, doar atît. Nu mi-am imaginat un cadru de natură cu totul special, în care să pot dialoga, prin convenția reprezentării ”teatrale”, cu pasionații costumelor de carnaval venețiene, care poartă spiritul carnavalului venind din Germania, Franța, Italia, Belgia și cine mai știe de unde… (Despre ele în următoarele calupuri de poze.) Acum vorbesc doar de administrare și civilitate: 1000 de mașini, poate mai multe, au fost parcate de voluntari într-o ordine impecabilă. Voluntari ? Da, toți tineri. Întîlnirea cu măștile durează 3 zile și are deja o tradiție de 7 ani. În corturi albe se întîmplă destule, iarba e cosită proaspăt. E ceva de mîncare? Da, numai gustări preparate, nimic în staniol! Bea cineva? Da, într-un fel de liniște a civilității. Nu e nimic aruncat, nicăieri! Și, pentru a nu vicia locul, nu era NICI UN COȘ! Niciunde. Și, cu toate astea, nimeni nu aruncă nimic! Ce se întîmplă cu ”ambalajele”? Sînt purtate cu tine, cel care ieși în natură! Și nimeni nu fuma ”în aer liber”. La cîteva mii de oameni, cîți fumători ar fi printre ei, ”statistic vorbind”? Nu am văzut pe nimeni fumînd. Nu cred în moraliștii de serviciu, nici în ”comparatiștii” cei de toate zilele, ”occidentalii au o tradiție, vor zice, noi nu o avem, de asta e mai greu, dar o să fie bine și la noi, o să vezi, peste cîțiva ani”… Asta e superfluu, iar viața e așa cum e! Așă că, atunci cînd mă aflu într-un anume loc încerc să ”respir” miresmele de acolo și asta e tot.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto 1 Mai 2015, costume de carnaval venețian, în grădinile din Annevoie / Les Jardins d’Annevoie, Belgia)

Artiştii de circ ştiu să-şi camufleze tristeţea sub un zâmbet sau un râs care nu-şi uită niciodată nostalgia şi substanţa tragică. Cu atât mai mult, când umplu cu ştiinţa artei lor rondurile geometrice ale unui spaţiu oarecum himeric, în lumina plină a zile, melancolia de pe chipurile artiştilor e mai intensă decât sub penumbra cupolei. Sub chipul îmbibat de vopseaua menită să le acopere firea, starea, privirile lor vorbesc de vraja rotitoare a copilăriei rămasă în şaua calului de lemn. Mai devreme sau mai târziu pe fiecare ne prinde în clinchetul său caruselul, ca o tristeţe inocentă.

Fête de l’Iris, sărbătoarea oraşului Bruxelles, 9 mai, la amiază; foto D. Agachi.

Ea însăşi un melanj de artişti de teatru, de arte plastice şi muzicieni, compania Lune et l’autre incită la meditaţie asupra condiţiei umane prin imagini, mişcare, insinuare, vociferare, discurs dadaist, improvizând o supra-realitate cât se poate de palpabilă, care îmbracă tridimensional privitorul uneori consternat. Cu vestimentaţia ca un decor uşor de recunoscut, grupul numeros de artişti invadează spaţiul copleşindu-l şi plasând trecătorii în convenţia reprezentării teatrale (artistul, diferitul, are toată libertatea în timpul şi spaţiul în care se insinuează). Alte secvenţe văzute cu ochiul de sticlă, la reprezentaţia din 9 mai, la amiază, în cadrul Fête de l’Iris, sărbătoarea oraşului Bruxelles.

Câteva instantanee: aici, dincolo, mai încolo, mai la vale, mai pe deal, ici, colo

De 9 mai defilările arată foarte diferit… Unele sunt cât se poate de realiste, altele sunt o fisură în real altele de-a dreptul supra-realiste. La Bruxelles de 8 şi 9 mai e sărbătoarea oraşului, Fête de l’Iris. Pe ceea ce se numeşte Mont des Arts, marcat de Muzeul Magritte, de superba creaţie Art Nouveau, clădirea Old England, de o sculptură dinamică a lui Calder (numai 3 repere dintre multele edificii culturale) câteva trupe, de teatru şi de circ, au pus în mişcare un melanj suprarealist. Un citat de aici: „Performance : Magritte’s hors cadre – Cie Lune et l’Autre. Performance déambulatoire et surréalisme en chaîne. Création Dessous l’œil clos de Lune et l’autre. Une pluie de Magrittiens débarquent et déambulent sur le parcours de l’Iris. Cette démultiplication frappée de noir et coiffée d’un chapeau boule de billard n°8, ces êtres aux mœurs parapluiesques étranges font promenade royale. Défiant la troisième dimension, ils glanent comme si le temps n’avait plus d’emprise sur leur existence : chats perchés et chants dada, comportements étonnants ou gesticulations anodines, fresques vivantes et intrusions urbaines. Par pur plaisir pour un joli coup de canne en hommage au Maître René ! Une cinquantaine de personnages aux attributs de Magritte (chapeaux melons, costumes et parapluies noirs) arpenteront les rues, réunis par une chorégraphie à effets de chœur. Leurs actions sont directement inspirées des photographies surréalistes des années 20’ et 30’, alliant déplacements étranges et tableaux vivants, chants et slogans dada, ralliements boules et chat perché, actions anodines répétées… Ce chœur surréaliste s’intègre directement à l’architecture urbaine, profitant des murs, renfoncements, fenêtres, escaliers pour créer cette performance déambulatoire.”