Tag Archive: Guvern


Pe la amiază, adică înainte de masă, șlefuiam la adresa guvernanților lui băsescu și mai ales la adresa lui, o retorică adecvată dar nereproductibilă dincolo de spațiul intim. După bucatele mîncate într-un adevărat spirit al Crăciunului, sarcasmul meu s-a mai domolit, probabil ca și al multora care, cu ocazia sărbătorilor uită, pe o vreme călduță, că li se pregătește mereu ceva. O mîncare bună face uitarea ușoară iar asta știu și ticăloșii politici. Mai toată lumea a uitat că între ignat și Crăciun democrația a fost încă odată asomată prin legea comasării alegerilor. Boc a clămpănit ca limba caprei cîteva cuvinte, moțiunea de cenzură a picat și legea comasării a trecut.  Legea comasării alegerilor care va să zică. Se vede a nu știu cîta oară, că actuala putere pedelistă e capabilă de furt (în acest caz politic) foarte calificat. Comasarea e noua lor izbîndă. Ce s-a furat?, ar putea întreba mulți. Păi drepul fiecăruia de a fi adus la putere prin alegeri la termen. Dreptul acela garantat de constituție de a fi ales… Socotind vreo 2 tururi la votare, cu unele, cu altele, furtul e cam de 6 luni. Rău e că se și dă, fără legitimitate, dreptul celor deja aflați în scaune, primari sau consilieri, de a hotărî în aceleași 6 luni. Mai grav e că se creează condițiile unui furt de și mai mari proporții la alegerile generale: conservîndu-și actualele structuri locale de putere, băsescu și ai lui se pot folosi de orice manevră ilicită care să le aducă voturi sau prin care  să le poată fura de la ceilalți. De fapt, aducătoare de voturi e însăși confuzia pură și simplă. Dilemele cetățeanului turmentat apropitar sau pauper se vor adînci, mahmureala fiind totală: ba (se) va înteba ”Cetăţeanul: Vorba e… eu pentru cine votez?…”, ba, într-un moment de pierdere completă, eu ce votez? Ei, clarifică-l, să te văd, onorabile! Cetățeanul se va fîstîci de-a dreptul și tot prost va ieși de la urne!

Reclame

Punct!

Începe să-mi fie jenă să mai public pe blog. Ce mai pot spune gîndurile mele interiorizate, ce mai poate o metaforă dezveli din ascunsul lumii, cînd în ţară se petrec atrocități. M-am surprins în postura de naiv. Cum nu am acces decît la presa de pe internet, nici nu ştiam că guvernanţii avansează fără oprelişti în inimaginabil! Am găsit „ştirea” amară pe blog-ul Elenei, apoi am citit revolta Ilincăi Bernea. Nu reuşesc să înţeleg cum poate fi cu putinţă ca orăşenii să lase ca spitalul din oraşul lor să fie închis. Nu înţeleg de unde atîta gol de oameni, de voinţă de a opri ce este de neacceptat. Ce s-a întîmplat cu fibra naţională, ce este suprimat acolo? Şi dacă cineva are vocaţia martirajului, la ce foloseşte? Mă tot gîndesc la acel om care s-a aruncat în golul Parlamentului României. Mai vorbeşte cineva de asta? Ce gol o fi simţit în sufletul său, încît a considerat că golul fizic, hăul, e formula finală de protest! Şi cît de dramatic o fi înţeles după aceea că România e un gol de oameni. Preiau un comentariu de aiurea, de pe un forum: „Şi românii tac, românii se uită cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere… televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se bat pentru funcţii în Parlament… ce minunăţie de neam suntem!!!”

(Foto D. Agachi, Popor, 5.04.2011, dimineaţa)

De ce n(i)u !

Pe blogul Genunchiul Lumii am întîlnit cîteva observaţii (lamentaţii) nu inedite, dar corecte! Adaug că primul deceniu după 2000 ne-a găsit cumva cu un proiect! De voia, de nevoia noastră şi a celor care urmau să ne devină „parteneri”, proiectul s-a numit „integrare”! S-a vorbit de marele proiect naţional al Marii Uniri. Cred că următorul, aşa scremut politic şi fără să fie foarte adînc înţeles, a fost „integrarea”! Proiectul postbelic al comunismului nu ne-a aparţinut! A fost impus, a fost schizofrenia unei clici de dezaxaţi, a fost „era ticăloşilor”! Nu a existat o voinţă românească de integrare în spaţiul trasat la Moscova! Nu ştiu dacă percepţia mea este corectă, însă parcă a existat o dorinţă populară, să nu-i spun naţională, pentru „integrarea europeană!” Numai ca actualii, preşedinte şi guvernanţi, au uitat că acest proiect trebuie continuat. „Integrarea” presupune ani şi ani pentru a se realiza ipso facto, iar prima voce pertinentă pe temă ar fi trebuit să fie a preşedintelui. Însă el, pare-se, habar nu are ce înseamnă asta şi, mai ales, nu are dialog „european” pentru a învăţa de la alţii (la orice întîlnire europeană oficială, preşedintele României e mereu singur, lăsat de izbelişte, iar acest fapt e doar partea vizibilă a unui complex proces diplomatic destul de îngheţat, dacă în situaţii oficiale nu există nici un fel de convivialitate, macar de complezentă diplomatică…). Elena i-a zis bine: nimeni-vodă! Amînarea „integrării” în spaţiul de circulaţie liberă al Europei, numitul „spaţiu Schengen”, e una dintre consecinţe. În timp ce alte state îşi urmează calendarul integrării, Estonia adoptînd Euro, România şi-a amânat deja această opţiune. Sunt ţinte concrete ratate. Prin urmare, viitori lideri responsabili, viitoare guvernări şi o trezire naţională vor trebui să-i dea „integrării” oareşicum de capăt… Nu de alta, dar în vreo 10 ani Europa va arata altfel, cu mult schimbată ca instituţii, faţa de cea la care visam prin 2005, iar românii nici nu vor apuca sa înţeleagă ce-a fost şi cu integrarea asta…

(Bruxelles, Foto D. Agachi, 4.01.2011)

Temă închisă

În transa mea, ca un nevrotic revoltat, sigur că nu dorm când trec, spre exemplu, pe lângă sediul Comisiei Europene din Bruxelles, unde e cât se poate de observabil un banner agăţat de clădire. Dacă unii „europeni” înţeleg că stoparea sărăciei e un deziderat care trebuie asumat, mă tot întreb de ce guvernanţii de pe Dâmboviţa fac tot ce e politic, administrativ, economic şi neomeneşte posibil pentru a o adânci. Iată şi câteva spuse de prin presa de aici, comentarii la radio nu teze sofisticate (într-o tălmăcire liberă): criza e pe sfârşite, cu excepţia a trei ţări, Grecia, România şi Venezuela, însă, dintre ele, România are şanse de redresare reduse cu actuala guvernare (ca sa nu spună, „vasăzică că nu le are”!)… Sau: România şi-a impus cel mai sever program de austeritate, peste Grecia! Are careva o explicaţie raţională pentru asta ?

Oricum, mi-am propus să închid nevrozele pe tema asta. Nu pot uita replica finală a unui film de Pintilie, „lasă-i să moară proşti!” şi vreau sa o pun în practică; poate cunoscutul regizor avea în vedere o lume încăpătoare, eu mă rezum la politicieni!

24.06. Te obişnuieşti cu toate, cu propriul loc în lume poate că eşti cel mai obişnuit… Te obişnuieşti cu verdele, cu diluviul, canicula, cu râul, dintr-o dată neprieten, cu propriul orizont, din ce în ce mai degradat. Tocmai asta mi-aş fi dorit să evit, obsevaţiile după o ieşire din obişnuinţă, care vor fi părând snoabe, aşa cum şi mie îmi par… Proaspăt aterizat, sunt într-un tren care merge prin Câmpia Română şi apoi printre dealurile Moldovei, iar eu închid ochii uneori. Nu o fac spre a vedea cu ochii minţii altceva, eventual locuri de aiurea, pur şi simplu sunt momente în care nu mai vreau să văd; e un refuz voluntar. Când, totuşi, privesc de o parte şi de alta a căii ferate am impresia, uneori de o covârşitoare forţă, că locurile sunt părăsite, că ţara e pustie de ea însăşi: un lan de grâu în pârg e copleşit de stufăriş, şi pare o mlaştină; pe marginea unui drum au rămas scheletele uscate ale plopilor, foarte înalţi, înfipte în prea verdele din jur. Un impozant panou portocaliu trimite în lumea reală: ocazii.ro. Scheletele vegetale nu au nici pe departe lugubrul înegritelor schelete de fabrici şi uzine… Sunt multe, sunt peste tot, Mărăşeşti, Adjud… Poate că deja acele locuri au intrat în folclorul local, iar pe „la fabrică” nu e bine să mai calci, dacă nu vrei să fii absorbit într-o altă dimensiune! Prin gări, printre pietrele colţuroase dintre şine umblă câini cu priviri foarte abătute…

25.06. În buimăceala generală se adaugă zilnic o prizare de realitate ca de auroloc. Aburii îi cuprind pe toţi, toţi însemnând o bună parte a poporului român! La ora asta cred că fiecare român e foarte informat! Nu cred că sunt mulţi care ignoră ştirile psihotice. Şi câţi mai pot suporta: pensii, salarii, inundaţii, coduri, FMI, bani…

M-am aflat în piaţă, cu suculenţa parfumurilor de legume proaspete, de cireşe de Cotnari şi de flori de tei…

26.06. Deja e o stare de lehamete la gândul că orice este posibil. Spre exemplu, dacă s-ar anunţa că tocmai, în urma nu ştiu cărui experiment sau datorită unei „forţe majore”, o gaură s-a căscat sub ţară, gândul care s-ar naşte a lehamete în minţile buimăcite ale românilor ar fi ceva de genul „era de aşteptat… nu e de mirare!”

E o stare de năduşeală, o ploaie abundentă, o pâclă deasă, viituri de ştiri şi întrebări pertinente puse ca un strat gros de aluviuni. Una dintre întrebări e cine plateşte ? Care coaliţie de guvernare? Care guvernare? Doar un orb ar putea să nu vadă, măcar cu ochii minţii, că guvernarea e personală a preşedintelui şi că e, pe zi ce trece, tot mai autoritară. De plătit… sunt 22 de milioane de plătitori (pentru cei care au lipsit de la vot şi pentru cei care au votat turmentaţi)… Pe nota de plată scrie deja, pe Vieţile Acestea, TVA 24 % (printre cele mai mari din Europa!). Mulţi dintre români au văzut că mâncarea în România avea, de ani buni, acelaşi preţ ca în Europa (deşi în această ţărişoară se află cea mai săracă regiune din uniune!) Acum mâncarea din ţară va fi cu destule procente mai scumpă!  Şi plăteşte românul neaoş, nu turcul!