Tag Archive: Grad Place


DSCF0252w
Turnul primăriei din Bruxelles e un soclu tocmai potrivit de înalt pentru statuia luptei dintre arhanghel și o caricatură de diavol! Arhanghelul Mihail, protectorul orașului, e surprins în momentul lovirii fatale a ”celui rău„… Dacă eram obișnuit cu variante ale reprezentării Sf. Gheorghe învingînd balaurul, în Bruxelles e foarte frecventă, în locuri uneori neobișnuite (pereți de case, de exemplu), statuia confruntării dintre Arhanghel și figura monstruoasă… Foto în Grand-Place, Bruxelles, 30.03.2014.
DSCF0253w

Seara se lasă cu nouri
Jucăuși pe linia de tramvai
Umblu și număr tihna traverselor
Mersul mașinăriei infernale
Coborîse în tălpi
Nu te-am așteptat… erai
Plecată pe lună
Să iei lumină de dincolo
Pentru un gînd rătăcit
Am înțeles cum au secat izvoarele
Oprind la prima
Luceau cîteva flame în aer
Și sub picioare nourașii umezi
Așa plutire mai rar, mi-am spus, parcă au căzut
În abis ghetele ude,
Nu o să treacă mult și singurătatea alergătorului
Se va sfîrși
Așa e jocul…

(Foto D. Agachi, Inimi în Grand Place din Bruxells, aprilie 2012; nu e un trucaj, pluteau inimi, vîntul le ridica dintre pavele!)

Octombrie 2011 aduce o prezență culturală românească de o anume consistență la Bruxelles. Reprezentațiile teatrului din Sibiu cu Faust în regia lui Purcărete, anunțate pe 12 – 15 octombrie și dezbaterea din 13 octombrie despre teatrul românesc actual, vor fi vîrful. Însă mai sînt și alte cîteva evenimente. De vreo 2 ani expozițiile de la diverse muzee din Bruxelles au ca temă impresionismul-simbolismul, pe scurt fascinantul sfîrșit de secol XIX, cu toate tentațiile și exotismele sale. Într-o astfel de tematică se înscrie și expoziția dedicată lui Grigorescu, L’Age de l’Impressionnisme en Roumanie, Nicolae Grigorescu (1838 – 1907). Expoziția are asigurată o ”vizibilitate” cît se poate de bună, fiind deschisă în Grand-Place, într-o latură a primăriei. Cum Grand-Place e punctul turistic cel mai vizitat din Bruxelles, prezența era numeroasă, pentru ceea ce însemnă ”liniștea” unei expoziții, prin urmare destui asiatici (și nu numai) o vor vedea. Lucrările expuse aparțin Muzeului Național de Artă al României, Galeria de Artă Modernă. În linia impresionistă, expoziția e axată pe ilustrarea predilecției pentru ”plein air”, însă eu cred că, începînd cu Grigorescu, e mai degrabă vorba de un fel propriu românesc de a simți și reda natura. În catalogul expoziției e adus în discuție ”un rafinament magistral dublat de o dulce melancolie” și privindu-i peisajele, mai toate, dar mai ales cele de plină vară sau de toamnă solară, cu mișcarea cromatică a frunzișului răscolit de o adiere de vînt, cu siluete feminine abia întrezărite, gracile, marcate de basmale roșii, femei singure sau însoțite de cîte un copil, îți spui că da, Grigorescu e un dulce, în cel mai bun sens al cuvîntului. Cu siguranță prezența unor lucrări ale lui Andreescu, al cărui cunoscut portret pictat de Grigorescu la Barbizon (1878 – 1887) se află în expoziție, ar fi spus mai mult despre un sentiment profund al naturii, regăsibil în pictura românească.

(Sursa reproducerilor)