Tag Archive: Gent


Castelul medieval din Laarne

S-a întîmplat să fie o zi însorită 22 noiembrie 2012, cu o lumină specială, clară. S-a întîmplat ca în drumul meu către un orășel de pe lîngă Gent să dau peste castelul din Laarne. E gotic și auster. 

Monștrii fluierători din vînt.

(Foto D. Agachi, 22.11.2012)

Reclame

Una dintre platitudinile spuse despre orașele Flandrei, mai cu seamă Bruges, dar și despre Gand sau Anvers, este eticheta ”Veneția Nordului”… Legătura e cît se poate de marginală, orașele belgiene fiind străbătute de canale medievale cu poezia lor stătută și lebede în peisaj. Spiritul flamand e însă altul, dominat de frontoanele în trepte și locuit de o geometrie trufașă. Chiar și barocul, romanticul, și-au geometrizat pînă la disoluție rotunjimile, volutele și umbrele. Totuși, sub extrema rigoare urbană, e decelabil la Bruges, însă cu precădere la Gand, un binevoitor sarcasm, măcar privind la dragonii și saltimbancii imaginați în vîrfuri de turnuri și de calcane, la pictorii Bruegel, la Bosch dar și în arta actuală…

(Foto Agachi, 24.08.2012, Gand, Belgia)

La capătul scării care coboară în cripta catedralei Saint-Bavon din Gent, pe zidăria de piatră este plasat un tablou al lui graba’. Impresia de vechi și actual deopotrivă, mi-a amintit de expoziția pe care am văzut-o în 2009. Labirintica și fascinanta criptă stă cumva sub semnul răspunsurilor omului… Nu e important dacă e sau nu cel mai profund dintre multele răspunsuri posibile, e de ajuns că e unul dintre ele…

(Foto D. Agachi, 24.08.2012, Gent)

Nu mai e mult, doar câteva zile până când „tihna bradului” va fi înlocuită de energiile descătuşate ale purificării, cu toată agitaţia lor colorată, candid carnavalescă, ludic grotescă, dar salvată de lumina chipurilor cu sau fără măşti… „Tihna bradului” m-a întors cu gândul la o expoziţie văzută în recenta mea călătorie în Belgia de la începutul lui decembrie (2009). Am ţinut să văd o expoziţie a unui artist actual. Muzeele oricum „deformează” şi ceea ce se păstrează în ele nu mai are „gustul” reavăn al artei care se naşte, ele fosilizează. Însă expoziţia nu am găsit-o într-o galerie ci într-un spaţiu „neconvenţional”, impregnat de sacru. Am văzut la Gent, în catedrala Saint-Bavon (Sint-Baafskathedraal), în care se păstrează capodopera fraţilor van Eyck, Adoraţia Mielului Mistic sau Altarul Mielului Mistic (impresii aici*), expoziţia unui (aveam să aflu după documentare) renumit artist al locului, Ignace De Graeve, cel care îşi semnează simplu lucrările graba’. Pentru biografie o să trimit la sit-ul GrabaArt. Expoziţia celebrează 450 de ani de la înfiinţarea Episcopiei de Gent şi cuprinde un ciclu tematic de 44 tablouri, intitulat “a Man of answers…?” / Un Om al răspunsurilor…? Ceea ce l-a frapat pe Graba´ ţine de intrebarea cheie: “Cum poate un Iisus evreu din istorie, vorbind într-un context din Galileea, să aibă aceste întrebări contemporane ? Sunt întrebările la care e necesar  să dea răspunsurile creştinii moderni ?” Întrebările picturale ale lui Graba´ îşi au originea în temele eterne ale Omului, inclusiv anxietatea, suferinţa, îndoiala, femeia, biserica, moartea, puterea şi alienarea şi câte altele… Vizual vorbind, picturile lui Graba’ trimit la Naşterea omului istoric Iisus, la patimile sale, la privirea sa pătrunzătoare prin toată istoria umanităţii până la dimensiunea escatologică, dar şi la “posteritatea” prin relicve, cum sunt transparenţele imprimate pe Giulgiul din Torino.

Expoziţia se desfăşoară ca un parcurs iniţiatic, mai întâi paşii privitorului fiind opriţi, din loc în loc, de câteva grupuri de tablouri ce au rolul de a crea starea, ele lasă impresia de transparenţă dar şi de sumbru, dar şi de lumină palidă, estompată. Apoi se intră intr-un locaş de altar, unde lucrările sunt aşezate grupat, sub forma unui iconostas.

Dialogul tablourilor cu lumina filtrată a vitraliilor monumentale este înălţător, copleşitor, meditativ, întrebător, rămâi cu întrebările să cauţi mereu răspunsurile… Picturile sunt lucrate în tehnica glecer-ului (glaceertechniek), o veche tehnică de pictură în ulei, în care aşternerea migăloasă şi foarte bine controlată a culorii, strat după strat, dă tabloului profunzime şi transparenţă. Şi prin tehnica folosită se vede de unde îşi extrage Graba´ esenţele, ştiut fiind că acest fel de a picta a fost utilizat pe scară largă în pictura flamandă şi olandeză din secolul al XVII-lea.

Expoziţia e pusă “sub patronajul” Mgr. Luc Van Looy, episcop de Gent, curator fiind “rectorul catedralei” Canon Ludo Collin.

(foto D. Agachi, 29.11.09)

Gent, cotrar opiniilor din enciclopedii (preiau aici din wikipedia, spre a nu ma pierde inutil in cifre), mi s-a parut un oras auster. Sigur ca e unul unde armoniile arhitecturale sunt prezente, insa rezultatul e o simfonie de o anume raceala cromatica, de forta grava a sunetelor de clopote din turnul cu ceas, Belfort, una dintre emblemele orasului, aflat in patrimoniul UNESCO. E bine, cred eu, sa cauti a avea acces direct, cu propriile tale simturi, cu propria vedere in acest caz, la ceea ce starea de gratie a omului, prin citeva genii, a facut cu putinta. Capodopera fratilor van Eyck aflata in catedrala Sfintul Bavo, mi-a transmis o astfel de stare. Nu se intimpla des, sunt cu totul rare astfel de momente… Lucrarea complexa, cu un program iconografic foarte amplu si de mare incarcatura teologica, e considerata capodopera picturii flamande a sec. al XV-lea (a fost terminata la 6 mai 1432), insa eu cred ca e si una dintre capodoperele picturii in genere… Dupa momentul inaltator din catedrala Sf. Bavo, in palatul muzeului de arta din Gent, o cladire art nouveau din 1909, l-am intilnit printre altii pe Bosch…