Cîțiva pași în jurul lunii

Ca într-un film psihedelic, atracția acestui Crăciun, aflată în careul de piatră galbenă al primăriei din Bruxelles e globul lunii. Mulți încercă selfie-ul cariatidă, cîțiva romantici desenează orbite circulare în jurul ei…

(foto, decembrie 2017, ”Grand Place” din Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

Publicitate

eleganță belgiană în Grand-Place

Domnii cu mustață atît de coafată și impozantă țin de ordinul prietenilor lui Manneken-Pis (”Ordre des amis de M.P.), cu totul respectabil în Bruxelles. Ei sînt printre organizatorii unei foarte colorate și conviviale sărbători de septembrie, ”Folklorissimo”. Se amuză – și-i înveselesc chiar și pe supărăcioși – aducînd în piață o replică a micii statui. Cu ea stropesc pe neașteptate pe cei prea curioși sau prea imprudenți care se apropie de ”instalație”, eventual pentru cunoscutul selfie ”eu și Manneken”…. Festivalul bruxellez de folclor e, pe lîngă multe, o stare de bine! (foto 17 septembrie)

Îmi plac întîlnirile dintre lucruri…

În Belgia se numesc ”brocante”, un fel de profesioniști ai obiectelor de altă dată, dar și cei care nu mai au nevoie de ele și din ”dragoste” nu le pot arunca, ies pe stradă și improvizează tarabe, atunci cînd e vînzare ”organizată”. În astfel de momente obiectele crează dialoguri insolite, surprinzătoare, uneori pline de umor sau, din contră, de o sfîșietoare tristețe. Unele „aranjamanete” sînt oarecum regizate de cel care le expune, dar cele mai multe sînt spontane și tocmai acolo e farmecul, să surprinzi o anume ordine de idei în cea mai firească dezordine! Așa e lumea obiectelor, plină de viață!

(foto din 16 septembrie 2017 pe Rue de Flandre din Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

… o impresie stelară

De ce-mi plac nuferii… Habar n-am! Pote că-mi transmit o impresie stelară. Văd floarea într-o întindere untoasă de frunzet și e prea intens vie, în starea mortificată a mlaștinii…

(foto din 27 august 2017, Parcul Tournay-Solvay din Bruxelles; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

o viață de reporter fotograf…

Un scurt film de pe youtube prezintă expoziția lui Steve McCurry (aici). Cele mai multe dintre fotografii se regăsesc și în selecția de la Bruxelles (peste 200 de fotografii, spun organizatorii), însă într-o prezentare și mai bună, mult mai interactivă decît cea în manieră tradițională, cu fotografiile ”înrămate”, prezentată în film. În ”panotarea” din Bruxelles traseul e marcat de plase înalte, cu ochiuri fine, care dau un vaporos joc de flu, lăsîndu-ți impresia că vezi întreaga expoziție în același timp. Relațiile dintre fotografii sînt subtile și dau, cum însuși fotograful ține mereu să precizeze, continuitate incredibilei povești a lumii. Explicațiile înregistate pe care le asculți sînt numai ale fotografului. El amintește pe scurt emoția pe care a simțit-o în momentul în care a gîndit sau a făcut fotografia… Superb!

Steve McCurry povestește cum a făcut fotografia: văzuse peretele plin de urme de palme. Simțea că îi mai trebuia ceva. A așteptat să se întîmple. Nu s-a întîmplat nimic semnificativ, a renunțat după cîteva ore și a revenit a doua zi! A trecut pe acolo un copil. Spune Steve, copilul s-a uitat la el, poate s-a speriat, poate că pur și simplu a vrut să se joace și a luat-o la fugă… Acela a fost momentul așteptat, el i-a produs emoția!

(foto 08.08.2017, Expoziția Steve McCurry, Bruxelles; copyright ©Dumitru Agachi)