Tag Archive: Foame


Fereastra

PDVD_023
Într-o secvență dintr-un film al lui Béla Tarr – nu știu care, am văzut doar un fragment în care a încăput esențialul din comunism, foamea – este filmată într-un ritm normal, ca și cum un trecător nu prea grabit s-ar plimba privind o mulțime așezată la coadă, tăcută, sumbră, nici măcar furioasă, doar împăcată în condiția zilei terne… Însoțit de o muzică destul de sonoră, lăsînd impresia unui dangăt de clopot, privitorului prin ”obiectiv” îi sînt accesibile chipurile, mult mai trecute decît virsta fiecăruia, iar șirul mut pare interminabil. Privirea ajunge la o fereastră care se deschide la 12 fix (e un ceas de perete în clădirea cu fereastra deschisă). Nu știi ce anume a făcut ca imaginea să devină dintr-o dată mai luminoasă, ori soarele bătea în fereastră ori, pur și simplu, chipul femeii tinere, cu zîmbetul ei, dădea momentului o sugestie de fericire în sărăcie… Încet și în ordine cei de la rînd primesc din miinile femeii o pungă cu două chifle și un pahar cu lapte… Așa am trecut prin comunism, pe sub cîte o fereastră deschisă!

În albul zăpezii păsările oraşului devin subit puncte prea negre. Strălucirea îngheţată le transformă în ghemuri sau ghemotoace tăcute, adormite. Doar ciorile defilează prin oraş ca o oaste tumănită. Priveam prin perdeaua zăpezii păsările… nu singur, privea dincolo de aceleaşi ascuţite şi zuruitoare spectacole de vorbe, de care nu mai vrei să ai habar, pe care nu mai poţi decât să le ignori, personajul din povestirea Andreei (aici)… Există momente în care, concomitent, cei mai mulţi dintre noi, chiar şi cei din lumile ficţionale, repetăm aceleaşi gesturi. Nici măcar impresiile, gândurile, nu diferă. Am deschis fereastra, pasărea s-a dezmorţit brusc, poate la imperceptibilul sunet al mişcării, poate doar la firul de aer cald, slobozit în acel afară îngheţat, printre crengile câtorva copaci… Pasărea nu a ezitat nici o clipă, cu doar câteva bătăi de aripi s-a aşezat pe pervaz şi se agita spre stânga şi spre dreapta, încât pe zăpada pufoasă se imprima o curioasă scriere cuneiformă sau doar un desen abstract din umbre de cristale… Nu e un mesager mi-am spus, e doar un balet al foamei, sub impulsul ei dispar inhibiţiile şi temerile de alt regn.

(foto D. Agachi)