Tag Archive: Expozitie


dscn3930w
Japonismul a reprezentat o mare fascinație pentru lumea deschiderilor pe care le aduc ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, cu precădere prin impresionism și (mai ales) Art Nouveau. E cunoscut că Van Gogh, de exemplu, a și recreat stampe japoneze în cîteva pînze. Admirația pentru rafinament într-un mare centru de iradiere Art Nouveau, cum e Bruxelles, a făcut ca aici să se păstreze una dintre cele mai importante colecții de stampe japoneze din lume! Astfel că, nu foarte des, poate o dată la o generație, se întîmplă cîte o expoziție, cum e actuala ” UKIYO-E”. Stampele sînt extrem de sensibile la lumină, de aici parcimonia expunerii lor, încît a le vedea e realmente un privilegiu…
Ceva mi-a atras însă atenția într-un mod mai special, e mica povestioară a unui dialog peste timp si peste meridiane… Una dintre stampe „povestește” despre fascinația pentru marile transoceanice, pentru ceea ce nu mai fusese văzut peste mări și țări și tocmai începuse să umble pe noile rute pe care lumea le descoperise. E o stampă de la mijlocul sec. al XIX-lea, prezentînd, în toată grandoarea sa hipertrofiată, un vapor american. În jurul său s-a creat o aglomerație teribilă, e furnicarul celor veniți să-l întîmpine printre valuri. Și mi-am amintit scena din filmul ”Amarcord” al lui Fellini, cu toată forfota și ”extazul mistic” la vederea pachebotului uluitor în fantasma nopții… Așteptarea miraculosului transcende ”orizonturile culturale”, spectacolul lumii e pretutindeni la fel de fascinant! (foto, stampe din 1864 de Gountei Sadahide)

Scenă din filmul Amarcord:
https://www.youtube.com/watch?v=J7J3P3KxTZ4

dscn3856w1
5 orașe se numește expoziția lui William Klein de la Bruxelles. Privitorul are șansa de a vedea selecție fotografiilor făcută de autorul însuși. E un mare privilegiu pentru privitor și, poate, și pentru artist, la cei 88 de ani (s-a născut în 1928). Din, să ne imaginăm, cred că nici nu sînt în stare să evaluez corect, cele cîteva zeci de mii, poate sute de mii, de imagini cîte s-or fi adunat în profesia de fotograf de modă, de reportaj, de stradă, a ales atîtea cît să umple dens cu tablouri mari pereții unei săli cu balcoane. Înrămările autorului trimit la impresia unor decupaje fruste din ziarele vechi, nu au contururi de carton, doar cadre negre, fine, susțin imaginile. Cele 5 orașe sînt megalopolisuri iconice pentru lumea modei și a vieții culturale, a ritmului nocturn, în general: New York, Paris, Moscova (da!), Roma și Tokyo. Interesant, nici un cadru de peisaj nu se regăsește: totul e expresie și forfotă umană, de la cea cotidiană, la cea amestecată între glamour și pauper. Fotografiile lui WK surprind un amestec de viață așa cum a ajuns, fascinantă și ieșită din tipare, de la cele estetice la cele arhetipale, de la semnificativ la obișnuit și iluzoriu: strada, piața, barul… Din toată opera, autorul și-a ales 4 (cred că am numărat bine) imagini color: o manifestație feministă, o întălnire de ”domni” la club exclusivist, o scenă de paradă gay, altfel spus, fotografiile unor contraste (și, pentru cei mai mulți, derapaje) sociale.
Pictor de formație, autorul a lucrat pe cele mai ”tari” fotografii ale sale, pe cele care reduc la esențial o poveste cît lumea de veche! A adăugat peste fotografii culori tari, în compoziții abstracte de un grafism care să sugereze acolo unde fotografia nu poate mai mult sau nu poate și altceva. ”Tehnica mixtă” (nu am altă ”formulă de specialitate”) rupe fotografia din cotidian și o transpune în atemporal altfel spus în ”artă pură”.
Imaginile au uneori un șarm de film fellinian, cum e celebra imagine din Roma, în care alb-negrul rochiilor a două femei e surprins pe ”zebra” străzii trecînd în sensuri contrare, într-un furnicar uman care le ignoră. WK a scos moda din studiouri garnisite cu lumini și a plasat-o în ”concretul” citadin autentic, încît lumea străzii devine altceva, una onirică.
Născut american, WK e ”artist francez” prin adopție culturală: a studiat, trăit și și-a făcut opera la Paris. E ”artist multiplu și inclasabil (!): fotograf, cineast, pictor și creator de cărți”, de albume mari, superbe (aflate, de altfel, la vînzare în expoziție). E, cumva, ”părintele” (spun biografii, ei nu ocolesc deloc limbajul clișeist, nu au frustrări) ”street photography”. E din bibliografia obligatorie pe temă!
Expoziția e o premieră pentru Bruxelles și se află la Botanique (clădirea fostei Grădini Botonice) într-o sală deosebită, atractivă ea însăși.
(31.12.2016, fotografii de atmosferă; precizez că fotografiatul în interiorul expoziției nu e interzis)

dscn3888w1

dscn3869w

dscn3878w

dscn3877w

dscn3882w1

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

”Flora’s Feast” e noua expoziția de la Bruxelles consacrată motivului floral în Art Nouveau, stil care se regăsește în întreaga viață cotidiană a epocii, de la arhitectură la micile obiecte de prin casă, de la acul de păr la cele mai rafinate sticlării. Expoziția e restrînsă, deloc obositoare, impecabil realizată și gratuită! Albumul ei foarte bine tipărit, încît îți face o reală plăcere sa-l răsfoiești, e și el gratuit! Asta înseamnă cultură de masă, făcută nu doar mimată. Asta înseamă că plătitorii de taxe mai și primesc, dacă au chef să viziteze, ceva semnificativ! Obiectele create de nume ilustre sînt disimulate printre planșe mari, te regăsești printre culorile naturii și cele ale omului, mimîndu-le… Expoziția e realizată de Fundația CIVA, creată anul acesta (2016) de Regiunea Bruxelles-Capitale. Care sînt scopurile Fundației CIVA? ”Dezvoltarea unei culturi arhitecturale, peisagistice și urbane!”
(Bruxelles, foto Dumitru Agachi, 31.07.2016)

Vaza imaginată de Victor Horta – verde halucinant!
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În Art Nouveau toate sînt floral imaginate…
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
La aniversarea a 30 de ani de prezență la Bruxelles, banca ING l-a invitat pe artistul vienez Peter Kogler să organizeze o expoziție – a intitulat-o ”next” – și să-i lumineze clădirea impozantă, de altfel destul de inexpresivă. Expoziția se află în spațiul ING (dedicat artei), situat în plin centrul orașului (în față e Muzeul Magritte, în imediata apropiere e Muzeul Regal de Arte Frumoase și deloc departe e fabulosul BOZAR). Polivalența artistului îi permite să jongleze cu ușurință în zona foarte tehică a formelor de artă generată de ordinator, asumîndu-și conceptul de artă totală ca remediu la prea comerciala pop art. Prin urmare, Kogler și-a luat în serios rolul de arhitect, decorator și ”instalator” (al spațiului ”comercial” anodin). Cum a făcut cu alte mari zone din gări, din diverse clădiri, cu întregi spații urbane, artistul și-a conceput expoziția de la Bruxelles măsurînd realmente suprafețele de pardoseală și pereți, învelindu-le superb într-o vastă plasă de linii sinuoase, desenate pe suport de vinil. Tema centrală a lui Kogler e… amețeala. Ea te cuprinde ca efect al halucinației pe care, dintr-o dată, creierul nu o mai poate controla. De altfel, imaginea ”tomografică” a creierului revine mereu în colajele artistului. Pornită din complicata armonie a liniilor de fugă (a imaginii), în care nu se regăsește nici un punct de ruptură, de agățare mentală, de ordonare personală a concretului, a conținutului, amețeala se autoamplifică pînă la nevoia de extragere brutală, pe care nu ți-o poți oferei. Pentru amplificarea stării angoasante, artistul a creat special o incintă în care 8 proiectoare performante generează efecte dinamice pe ritmuri psihedelice. Materia acestor formule de disecare a spațiului în franjuri halucinante e însuși spiritul uman intoxicat de vibrații nesănătoase, de știință, de accesul la înțelegerea legităților obiective cele mai complexe. Iar dincolo de legile fizicii și de realitate, înțelegi din nou că totul e doar reprezentare și iluzie. next!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cine are pînă în aprilie drum prin Bruxelles, poate vizita expoziția denumită laconic ”Sarcofage”, de la Muzeul de Artă și Istorie / Musées royaux d’Art et d’Histoire… Nu e o simplă hală în care sînt înșiruite vechile sicrie, multe dintre ele puse unele în altele ca niște păpuși ”matrioșca” viu colorate, desenate cu povestea unui cocon de pînză. 12 arcade albe delimitează spațiile expoziției, trimițînd la cele 12 ore sub bolta zeiței nopții, Nut. În fiecare sală e un exponat ”vedetă”. Rafinamentul și știința reprezentării la care acea artă funerară și simbolică a ajuns, una a nopții plină de culorile vieții, a făcut ca, de cîteva ori, să am impresia stranie că am în față chipul bine pictat în alb, roșu sau auriu al unui actor care-și juca rolul hieratic acum și nu în urmă cu milenii. Ochii adînci ai unei măști păstrau încă o sclipire de viață, iar sub coafura amplă și simplă, gîtul prelung purta coliere albastre ca cerul înstelat…
(impresii, 27.12.2015)

images

12442911_10153685314256832_1308670331_n