Amintind că trupul omului e frumos… (Despre manieră, stil și eleganță)

Mulți dintre docții exegeți ai picturii Moldoviței nu au înțeles ce anume o singularizează, de unde vine impresia specială, subtilă, pe care o transmite privind-o. Programul iconografic în formula stereotipă are cîteva ”breșe simbolice”, cum ar fi accentul pus pe reprezentarea (prea catolică!), în multe scene, a Mielului Mistic. Pictorul Moldoviței a fost un ”îndrăzneț” nu numai prin asta, dar și prin atenția fină în redarea unor detalii. Imaginația lui evada din îngrădirile manierei, reușind surprinzătoare accente vizuale.

Unul se află în pronaosul bisericii, într-o secvență din Sinaxar. Tulburatoarele imagini ale sinaxaului, amintintind de pedepsirea și uciderea sfinților pentru credință, sînt dintre cele mai schematice și manieriste reprezentări. Importantă era redarea gesticii atroce a călăului. Însă la Moldovița, în reprezentarea unei astfel de secne, apare un detaliu neașteptat, pe care doar talentul îl poate născoci: călăul ridică pe sabie o năframă… Nimic nu ar fi justificat acest ”joc” pictural! Imaginea unei săbii lungi, dîndu-ți impresia că e cumplit de grea, ar fi fost, vizual, suficientă! În toate celelalte scene e așa! Ar fi îngrozit dar nu ar fi evocat, cu atîta intensitate, tragicul… Pictorul a reușit astfel să sugereze cît de curată, ca o năframă fină, e viața în sfințenie…

În pictura exterioară a Moldoviței îți face plăcere să privești frumusețea, aș spune aflată departe de hieratic. Nimic nu transmite o solemnitate rigidă și arțăgoasă! Chipuri frumoase, cu părul liber, prins în șiraguri de perle, au mișcări elegante și priviri zglobii. Gesturile lor ample, aproape cochete, vorbesc despre o lume mai degrabă citadină, uitînd parcă de asprimile ascetice. Îndrăzneala pictorului de a reda bucuria vieții merge pînă acolo încăt unuia dintre personaje îi lasă dezgolit un umăr tînăr… E atîta (ne)firesc în acest gest, încît am impresia că e cel mai ”omenesc” detaliu din întreaga pictură rareșiană. El denunță toate obtuzitățile și amintește, fără prejudecăți, că trupul omului e frumos!… 😇

(Foto, 18.04.2017, Manăstirea Moldovița; text și imagini aflate sub incideța drepturilor de autor; reproducerea interzisă fără acceptul meu. Cei care vreți să plagiați va rog să nu o faceți!)

Publicitate

Tautologie

Amsterdam acvatic e tautologie: și simboloc și logic! În fond, ce mai poate fi spus cînd totul a fost spus, ce mai poate fi văzut cînd totul a fost văzut? Amsterdam e, în primul rînd, cercuri de canale, dar e mult mai mult decît atît. Iar dacă e de ”prizat” ceva prin toți porii și de tras adînc în plămîni, e arta (locului) ca o pudră fină…

(Foto în Amsterdam, 12 august 2015. Fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Trăsura cu benzină fină…

A face mașinuțe și mașini nu e deloc departe de condiția artei… Doar că ”ocupațiunea” era cu mult mai aproape de un sens artistic (in-extenso), cînd meșterii nu uitaseră încă să fabrice trăsuri și cupeuri! Așa se vede ”arta automobilă” într-un muzeu cu totul interesant care-i este consacrat, cum e AUTOWORLD din Bruxelles… Fiecare detaliu evocă (mecanic) rafinamentul urban al unei lumi tihnite și care avea timp, avea timp, avea timp…

(Fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Platoșa de aramă

Clădirea cu nume sibilinic, De Rijnstroom, din Haga, surprinde prin aspectul insolit, aș spune chiar îndrăzneț. A fost construită între 1921 – 1923 și are prospețimea unui Art Deco la începuturi. Arhitectul avea 3 prenume, așa că semnătura lui pare o siglă: A.D.N. van Gendt. Prin întregul ei, prin aspectul masiv, fără a fi lipsit de eleganță și prin senzația de apăsător, realizarea arhitectului e o bună ilustrare a expresionismului în arhitectură. ”Fantasma ” acelei case ține de ceva mai profund, mai ”expresiv”, încît impresia pe care o transmite e mult dincolo de simplul Deco! În asta a constat ”îndrăzneala” arhitectului! E frapantă tocmai calitatea ”zalei” de aramă. Și nu atît prin patina ei verde, culoarea fascinantă a coclelii, cît prin ”monturile” savante care îmbracă piatra și dau un indefint fason antic, unor suprafețe mari de sticlă. Ansamblul trimite la imaginea supradimensionată a bijuteriei pusă unui uriaș de piatră. Cumva, metalul pare crescut din piatră, atît de precisă e îmbinarea lor. Iar din toată arhitectura casei, ușa e în sine o veritabilă operă de artă. Expresionism Art Deco!

De Rijnstroom, Haga, foto, 25.07.2014.

Coaja de ou din Haga (transparențe Art Nouveau)

Ou cu perle, așa îmi place să cred că e cupola-vitraliu a magazinului Maison de bonneterie din Haga…

Pe străduțele din centrul orașului Haga, pe care abia încap tramvaie fantomatice de silențioase ce sînt, amestecul Art Nouveau / Art Deco e foarte bine reprezentat. În cîteva cazuri, detaliile sînt extrem de rafinate, unele cu totul îndrăznețe!

Maison de Bonneterie e un lanț de magazine. Clădirea din Haga, construită în 1913, în plină fascinație Art Nouveau, e un veritabil spațiu al luxului.

Haga, fațadă Art Nouveau, aș spune de școală belgiană…. Argumente: geometriile metalului, pînă și asocierea piatrei albe cu discrete accente de piatră ”albastră”, într-un ansamblu dominat de echilibru (clasic)!

O vitrină (etno) Art Nouveau!

Rafinament Art Deco și mascaron ”certăreț”!

Detalii din Haga, foto, 25.07.2014.